Teatru Politic sau Luptă pentru Putere?
Ah, ce spectacol magnific ne oferă politica românească, unde fiecare mișcare este calculată cu precizia unui ceas elvețian stricat! Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Național Liberal (PNL) își aruncă mănușile în ringul de luptă pentru Cotroceni, pregătiți să se confrunte într-o bătălie acerbă, plină de promisiuni și acuzații, unde singurii pierzători sunt, desigur, cetățenii.
Paul Stănescu, secretarul general al PSD, a anunțat cu o gravitate deplină că partidul său va decide în această săptămână cine va fi eroul care va purta steagul roșu în cursa pentru prezidențiale. Se pare că ideea de a nu avea un candidat propriu este mai degrabă un coșmar pentru PSD decât o posibilitate reală. Cum altfel? Un partid fără un candidat în cursa prezidențială este ca un războinic fără sabie într-o luptă.
Stănescu sugerează că Marcel Ciolacu, președintele PSD, ar putea fi alesul, urmând tradiția gloriosă a partidului de a propulsa președintele la rangul de candidat prezidențial. Totuși, respinge cu fermitate ideea de a susține un candidat extern, cum ar fi Nicolae Ciucă, actualul președinte al României. PSD nu poate să se priveze de luxul de a avea un candidat propriu, chiar dacă asta înseamnă să se împotrivească vântului.
Pe partea cealaltă, PNL, sub conducerea lui Nicolae Ciucă, nu stă nici el cu mâinile în sân și promite un candidat propriu la alegerile prezidențiale. Decizia va fi luată după alegerile din 9 iunie, într-un mod care, probabil, va fi la fel de transparent ca ceața londoneză. Rareș Bogdan, prim-vicepreședintele PNL, ne asigură că partidul său este pilonul de stabilitate și responsabilitate, respingând orice sugestie că ar putea provoca haos în România pentru a-și atinge scopurile politice.
În acest joc de șah politic, unde fiecare mișcare este analizată și reanalizată, rămâne de văzut cine va fi regele sau regina Cotroceniului. În timp ce partidele se pregătesc de luptă, cetățenii ar trebui să se pregătească de spectacol, unul în care promisiunile sunt la fel de efemere ca fumul de țigară și unde finalul este întotdeauna neprevăzut.
Sursa: Euractiv.ro
