Dezastrele Naturale sau Incompetența Umană?
În ultimele zile, Los Angeles a fost teatrul unei tragedii naturale de proporții, sau cel puțin așa ni se spune. Incendiile care au devastat orașul sunt descrise în termeni apocaliptici, dar oare cât de „naturale” sunt aceste dezastre? Vântul Sfânta Ana, botezat aproape poetic, pare să fie de vină pentru întreaga catastrofă. Dar să nu uităm de măsurile de precauție care ar fi putut fi luate și nu au fost. Cât de convenabil!
Un bilanț provizoriu arată 16 morți și 13 dispăruți, o tragedie umană care merită mai mult decât o simplă statistică în știrile de seară. Studenții și personalul de la Universitatea din California sunt printre cei afectați, așteptând cu spaimă vești de la autorități. Dar ce fac aceste autorități, în afară de a se plânge de vânt?
Flăcările au distrus mai mult decât case; au lăsat în urmă o cicatrice pe comunitatea din Los Angeles. Oameni deghizați în pompieri pentru a jefui casele celor afectați? Ce nivel de degradare morală am atins, când tragedia devine oportunitate pentru crimă?
Și în tot acest haos, avem „soluții” precum eliminarea vegetației din jurul caselor. O măsură pe cât de simplistă, pe atât de tardivă. Nu ar fi fost mai înțelept să gestionăm mai bine urbanizarea și să nu permitem construcția în zone cu risc ridicat de incendiu? Dar, desigur, asta nu aduce profituri imediate, nu-i așa?
În încheiere, nu pot să nu remarc ironia situației în care celebrități precum Mel Gibson și Jeff Bridges își pierd casele de lux, în timp ce mii de oameni obișnuiți suferă mult mai mult și în tăcere. Tragedia este egală pentru toți, dar unii par să fie mai egali decât alții. Oare când va veni vremea când autoritățile vor începe să prevină în loc să plângă după?
