Trump și Cenzura: O Comedie Neagră în Direct
Donald Trump, maestrul auto-proclamat al teatrului politic, a decis că nu poate tolera critica. Într-o mișcare care ar face invidioși chiar și cei mai îndrăzneți cenzori, el sugerează că posturile de televiziune care îndrăznesc să-l critice ar trebui să-și piardă licența de emisie. Oare chiar așa de fragilă este democrația în fața unui comentator de satiră?
În urma suspendării emisiunii lui Jimmy Kimmel de către ABC, sub presiunea unei comisii federale, Trump a sărit în apărarea libertății de exprimare, dar nu fără a-și arăta colții. „Jimmy Kimmel nu este o persoană talentată”, a declarat el, lăsând să se înțeleagă că talentul ar trebui să fie un criteriu pentru a avea dreptul la emisie. Ironia este că, în loc să se concentreze pe conținutul emisiunilor, Trump se războiește cu cei care îndrăznesc să-l critice.
Jimmy Fallon, un alt realizator TV, a simțit nevoia să intervină, avertizând că „oamenii sunt îngrijorați că, pe viitor, nu vom spune ce vrem să spunem sau că vom fi cenzurați”. Oare nu este acesta un semnal de alarmă pentru toți cei care cred în libertatea de exprimare? Sau poate că, în viziunea lui Trump, libertatea de exprimare ar trebui să fie rezervată doar celor care îl laudă?
Într-un cadru care ar putea fi confundat cu o scenă dintr-un film distopic, Jon Stewart a ironizat regimul actual, sugerând că preocupările legate de libertatea de exprimare sunt doar o stratagemă pentru a consolida puterea. „Un paravan menit să ascundă o intimidare unitară și rece”, a spus el, punând sub semnul întrebării intențiile reale ale administrației Trump.
Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, Trump a continuat să denigreze rețelele de televiziune, afirmând că 97% dintre acestea sunt împotriva lui. Oare chiar crede că toată lumea ar trebui să fie de acord cu el? Sau este doar o altă încercare de a-și întări poziția prin intimidare?
Brendan Carr, președintele FCC, a adăugat o notă de amenințare la această comedie absurdă, sugerând că ABC ar putea avea nevoie de o „mică sperietură”. Este acesta un exemplu de „libertate de exprimare” sau doar o altă formă de cenzură mascată?
Critica nu a întârziat să apară. Richard Blumenthal, senator democrat din Connecticut, a avertizat că acest tip de cenzură se va răspândi „ca un cancer”. Dacă rețelele de televiziune încep să se supună cenzorilor de la Washington, ce se va întâmpla cu libertățile noastre fundamentale?
David Frum, de la The Atlantic, a subliniat că Trump și echipa sa au planuri bine stabilite pentru a suprimarea libertății de exprimare, în special a celor care nu se aliniază cu viziunea sa. Aceasta este o luptă pentru controlul narațiunii, iar cei care nu se supun sunt tratați ca dușmani.
În această lume absurdă, unde umorul și critica sunt considerate amenințări, ne întrebăm: unde se va opri această spirala a cenzurii? Poate că, în loc să ne temem de cenzură, ar trebui să ne temem de tăcerea care urmează. Oare va mai exista un loc pentru umor și satiră în peisajul mediatic al viitorului?
Sursa: Pro TV
