Analizând conceptul de acord global și evoluția sa istorică în legislația muncii, este imperios să înțelegem contextul în care acesta a fost definit și aplicat. Acordul global a fost introdus inițial în Codul Muncii din 1950, stabilindu-se că plata pentru munca depusă se putea efectua fie bazându-se pe durata efectiv lucrată, fie în acord sau cu bucata. Modalitatea de calcul implică împărțirea salariului din indicatorul tarifar fixat pentru o perioadă determinată, pentru categoria profesională respectivă, la norma de muncă aplicabilă aceluiași interval de timp. Aceasta includea și prevederi pentru lucrările pregătitoare necesare efectuării muncii în acord, garantându-se o retribuție ajustată pentru fiecare categorie profesională.
Mai multe categorii de angajați au beneficiat de acordul global prin diverse hotărâri și decrete, de la lucrătorii în construcții și angajații din rețeaua comercială a sectorului socialist, până la cadrele didactice și muncitorii agricoli sezonieri. Reglementările referitoare la acordul global au fost actualizate continuu, ultimele modificări semnificative având loc în anii 1980. Aceste reforme au vizat în special modul de retribuire în acord global și adaptarea acestuia la specificitățile anumitor ramuri sau activități, cu un accent deosebit pe sectorul construcțiilor-montaj.
Totuși, după 1990, noua legislație privind salarizarea a eliminat acordul global, decizie păstrată și în Codul Muncii elaborat ulterior, marcând o schimbare fundamentală în politicile de retribuire ale angajaților. Acest schimb de paradigmă a reflectat tranziția de la sistemul centralizat de retribuire, caracteristic perioadei comuniste, la un sistem care favorizează flexibilitatea și adaptabilitatea în relațiile de muncă.
Concluzionând, acordul global reprezintă un punct semnificativ în istoria legislației muncii din România, oferind o perspectivă asupra modului în care sistemele de retribuire se adaptează în concordanță cu evoluțiile sociale, economice și politice. În lumina acestei analize, este esențial să recunoaștem importanța adaptării legislației muncii la realitățile contemporane, menținând în același timp un echilibru între interesele angajatorilor și drepturile fundamentale ale angajaților.
Sursa: Realitatea.net
