Abordarea problemei gestionării bugetare, în lumina declarațiilor Premierului Marcel Ciolacu privind reducerile bugetare efectuate de către executiv, reflectă nu numai o preocupare de moment, ci și necesitatea de a înțelege dinamica decizională în contextul politico-economic actual. Măsurile anunțate de Premier, subliniind o reducere de 10% a cheltuielilor bugetare, trimit la o conștientizare tardivă a nevoii de restrângere fiscală în coordonatele unei discipline bugetare mai stricte. Întrebarea „De ce nu le-au redus anul trecut sau acum doi ani sau acum trei sau patru ani. Acum patru ani au crescut deficitul la 9,2”, pusă retoric de Premier, sugerează o autoanaliză și, totodată, o critică a gestionării anterioare, scoțând în evidență divergențele în abordările fiscal-bugetare de-a lungul timpului.
În acest context, decizia asumată de guvern de a opera această reducere bugetară are relevanță nu doar din perspectiva controlului și ajustării cheltuielilor statului, dar și a semnalelor pe care le transmite piețelor și actorilor economici. Mai mult, exemplificarea cu cheltuielile pentru înzestrarea Armatei și cele din sănătate punctează o distincție importantă între tipurile de cheltuieli, unele inevitabile sau chiar necesare, reflectând priorizările în alocarea resurselor bugetare.
Pe lângă aspectele concrete ale politicii bugetare, declarațiile premierului ar trebui să inițieze un dialog mai larg despre responsabilitatea fiscală și despre modul în care guvernările succesive se raportează la bugetul național. Cadrul indicat de Ordonanța 296, menționată de premier, evident reiterează angajamentul guvernului de a impune restricții în anumite domenii de cheltuieli (precum achizițiile de autovehicule, echipamente de birotică, mobilier etc.), cu scopul de a gestionar mai prudent resursele statului. Această abordare trebuie însă să fie parte a unei strategii mai ample și coerente, orientată spre eficientizare, transparență și sustenabilitate bugetară.
Parcă niciodată nu a fost mai important ca în climatul actual să reflectăm asupra modului în care sunt efectuate și supravegheate cheltuielile bugetare și asupra impactului acestora asupra economiei și societății în ansamblu. Astfel, discursul premierului, deși localizat într-un episod specific de guvernare, evidențiază dileme și provocări care traversează orice administrație și care merită o analiză ponderată, în căutarea echilibrului dintre nevoia de dezvoltare și constrângerile fiscale. Astfel de declarații publice sunt de natură să alimenteze dezbateri esențiale privind politica fiscală și bugetară, presupunând o vigilență constantă în supravegherea modului în care este administrat bugetul public, cu un accent deosebit pe responsabilitatea față de cetățean și viitorul economic al țării.
Sursa: Realitatea
