Guvernul Spaniei: Un Circ al Intereselor!
Oh, ce surpriză! Guvernul Spaniei se zbate într-un conflict savuros, unde Ministrul Muncii, Yolanda Diaz, își arată colții împotriva Ministrului Economiei, Carlos Cuerpo. Diaz, cu o fermitate de invidiat, acuză că Cuerpo preferă să danseze pe ritmuri dictate de angajatori, ignorând melodioasele cereri ale angajaților care, săracii, doar vor să trăiască un pic mai bine. Ce nerozie, nu?
În timp ce Diaz își strigă dreptatea pe la toate radiourile naționale, Cuerpo sugerează cu o nonșalanță de zile mari să amâne planul cu un an, lăsând micile afaceri să respire în voie sub greutatea adaptării. Ah, câtă grijă pentru cei mici și neajutorați!
Și cum ar putea să lipsească din peisaj băncile și economiștii? Aceștia, cu ochii pe grafice și calcule, avertizează că această reducere a orelor de muncă ar putea să fie un dezastru economic. Inflația ar putea sări calul, iar locurile de muncă să devină o raritate. Ce ironie, nu? Un plan menit să ajute lucrătorii ar putea să-i lase fără muncă.
Pe de altă parte, CEOE, asociația angajatorilor, cu un fler de negociator experimentat, nu vrea să audă de impuneri legislative. Ei propun o abordare mai „flexibilă”, prin negocieri colective, unde fiecare companie să-și ajusteze săptămâna de lucru după cum îi convine. Evident, pentru că într-o lume ideală, toți angajatorii sunt îngeri protectori ai drepturilor muncitorilor, nu?
În tot acest teatru politic, cine pierde? Cum de obicei, cei mici, angajații, care sunt doar pioni într-un joc de șah economic și politic, unde fiecare mutare este calculată pentru voturi și simpatii, nu pentru bunăstarea lor. Ah, ce lume minunată!
