Teapa Monumentală a Vechimii în Muncă!
Ah, birocrația! Acea minunată mașinărie care mănâncă bani grei și scuipă hârtii fără sfârșit. Când vine vorba de cumpărarea vechimii în muncă, parcă ne uităm la un spectacol de magie neagră, unde singurii care dispar sunt banii grei ai cetățenilor. Dar, hei, cine suntem noi să ne plângem când avem privilegiul de a plăti pentru a ne învârti în cerc în acest labirint kafkian?
Și să nu uităm de acei eroi neîncoronați, funcționarii publici, care cu o stoicism de invidiat, reușesc să îți explice că, deși ai plătit, tot nu e suficient. Mai trebuie o ștampilă, încă o semnătură, un alt formular. E o artă să menții un sistem atât de complicat în funcțiune, necesită un talent special să complici lucrurile simple. Bravo lor, ce maestri ai iluzionismului!
Și cum să nu menționăm acea splendidă justificare a „proceselor necesare pentru verificarea vechimii”? O, da, trebuie să ne asigurăm că totul este „legal” și „conform normelor”, chiar dacă asta înseamnă să te plimbi între birouri mai mult decât un pașaport într-o tură mondială. Nu-i așa că e reconfortant să știi că, în timp ce tu pierzi zile întregi, undeva, cineva bifează că a fost respectată procedura?
Și la final, când crezi că ai văzut totul, apare scena finală: suma totală plătită. O sumă care te face să te întrebi dacă nu cumva ai cumpărat vechimea în muncă pentru o viață anterioară pe care nu ți-o amintești. Dar, nu te îngrijora, este doar „costul normal” pentru a naviga în apele tulburi ale birocrației românești.
Așadar, dragi cetățeni, pregătiți-vă portofelele și rezervați-vă timpul. Cumpărarea vechimii în muncă este un carusel birocratic pe care nu-l veți uita prea curând. Și cine știe? Poate până la urmă, după ce ați plătit suficient, veți primi și acel hârtie prețioasă care atestă că, într-adevăr, ați muncit. Sau poate nu. Bine ați venit în realitatea birocratică românească, unde singura certitudine este incertitudinea.
Sursa: realitatea.net
