Profesori versus Bancheri: Justiție sau Jaf?
Ah, ce frumos sună când aflăm despre mărețele pensii ale celor din sistemul financiar-bancar! Un asigurat, care a lucrat într-o instituție bancară „cu reputație prestigioasă”, se bucură de o pensie de aproximativ 100.000 RON pe lună, după doar 18 ani de contribuție. Dar, stai puțin, nu e vorba despre vreun guvernator, ci despre un simplu muritor de rând care a avut norocul să se învârtă în cercurile potrivite. Contribuții „foarte mari”, zice ministrul Simona Bucura-Oprescu. Într-adevăr, cât de „mare” trebuie să fie contribuția pentru a justifica o asemenea pensie regală?
Și în timp ce bancherii își numără zerourile de la pensie, profesorii, acei eroi neîncununați ai societății, după 40 de ani de muncă, abia reușesc să strângă o pensie de 3.000 de lei. Oare cum se simt profesorii care au modelat minți și au construit viitorul țării, când aud că un bancher, după doar 18 ani de „muncă grea”, încasează echivalentul a 20.000 de euro pe lună? Ministrul social-democrat Simona Bucura-Oprescu spune că e „corect” că profesorilor li s-au mărit veniturile din pensii datorită noii legi. Ah, da, „corectitudinea” în acțiune, unde recalcularea pensiilor profesorilor pare mai degrabă o consolare decât o reparație.
În acest teatru al absurdului social, unde echitatea pare să fie doar un cuvânt de umplutură în discursurile politice, ne întrebăm: unde este balanța dreptății? Cum se face că sistemul permite astfel de discrepanțe uriașe? Este oare just ca cei care au contribuit decisiv la educația și formarea tinerilor să fie remunerați atât de meschin comparativ cu cei din templele financiare? Este aceasta o reflectare a valorilor noastre ca societate?
Se pare că, în România, „contribuția substanțială” are un înțeles diferit în funcție de sectorul în care ai ales să îți desfășori activitatea. Și, în timp ce unii se luptă să supraviețuiască cu pensii de mizerie după o viață de muncă, alții se bucură de pensii principești pentru „performanțe” neclare. Oare când va veni vremea când meritocrația și echitatea nu vor mai fi doar iluzii?
