Plătește statului pentru aerul pe care îl respiri!
Ah, taxele! Acele minunate instrumente de redistribuire a bogăției, care, în mod miraculos, par să își găsească mereu drumul în buzunarele celor bogați, dar nu înainte de a trece printr-un labirint birocratic de nedescris. Vorbim despre taxa pe lux, acea bijuterie a fiscalității care vizează să stoarcă și ultimul cent din cei care au îndrăznit să acumuleze ceva mai mult decât medie. Dar, așteptați, nu este vorba despre orice lux, ci despre acel lux care se poate măsura în case scumpe și mașini strălucitoare.
Deci, cum stă treaba? Ei bine, dacă ești destul de norocos sau, să zicem, destul de nechibzuit să deții o casă care valorează peste 2,5 milioane de lei sau o mașină de peste 375.000 de lei, pregătește-te să plătești. Pentru case, statul îți cere 0,3% din diferența dintre valoarea impozabilă a clădirii și un plafon generos de 2,5 milioane de lei. Pentru mașini, aceeași poveste: 0,3% din ce depășește 375.000 de lei. Simplu, nu?
Și cum procedezi să te asiguri că nu scapi niciun leuț statului? Completează formularul 216, un document care probabil are mai multe pagini decât un roman de Tolstoi. Aici trebuie să scrii totul: numele, prenumele, cât de luxoasă este proprietatea ta și cât de mult îi pasă statului de aceasta. Dacă ai o mașină de 100 de mii de euro, vei plăti 75 de euro. Dacă ai o casă de 1 milion de euro, vei plăti 1.500 de euro. Totul pentru a contribui la binele comun, sau cel puțin așa ne place să credem.
În concluzie, taxa pe lux este acea frumoasă dovadă a faptului că, în timp ce unii muncesc să acumuleze, alții stau pe margine gata să taxeze succesul. Nu-i așa că e minunat să trăiești într-o lume unde chiar și luxul tău trebuie să fie împărțit cu statul?
Sursa: realitatea.net
