Guvernul României: Eroi sau Escroci Financiari?
Într-o lume perfectă, guvernele ar trebui să fie bastioanele integrității și eficienței, dar, oh, ce lume amară trăim! România, într-un act disperat de echilibrism financiar, se zbate să „salveze” nu mai puțin de 13 miliarde de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență. Cum? Prin renegocierea termenilor cu Comisia Europeană. Așa începe povestea noastră de „salvare” financiară, sau mai bine zis, de jonglerie economică.
Ministrul de resort, Marcel Boloș, se pregătește să plece la Bruxelles pentru a purta „ultimele negocieri”. Ultimul act al unui spectacol financiar care pare să se întindă mai mult decât seria „Tânăr și neliniștit”. Și ce ne promite guvernul? O renegociere care să permită deblocarea integrală a unui miliard de euro din cererea de plată numărul trei. Sună impresionant, nu-i așa? Dar să nu ne grăbim să aplaudăm.
Discuțiile despre renegociere vin într-un moment în care criza politică a întârziat deja suficient de mult alte discuții esențiale. Guvernul interimar, instalat după ruperea coaliției, pare să fie mai preocupat de supraviețuirea proprie decât de gestionarea eficientă a fondurilor europene. Și, în timp ce politicienii își joacă rolurile în acest teatru absurd, cine suferă? Exact, cetățeanul de rând, care este forțat să asiste la această tragicomedie economică.
Pe lângă renegocierea PNRR, se discută și despre implementarea reformelor și investițiilor care ar trebui să fie cuprinse în Cererea de Plată numărul patru. Aici, guvernul nostru „eficient” promite că va transmite Comisiei o nouă cerere de plată, restructurată, după aprobarea oficială a planului modificat. Aici intervine întrebarea: când va fi această aprobare oficială? Se pare că nimeni nu știe exact, iar ceasul ticăie neîncetat.
În concluzie, în timp ce guvernul se luptă să „salveze” miliardele de euro, cetățenii sunt lăsați să se întrebe dacă aceste eforturi vor aduce vreun beneficiu real sau sunt doar parte dintr-un joc politic fără sfârșit. Iar noi, cei care privim de pe margine, nu putem decât să sperăm că, la un moment dat, responsabilitatea va învinge teatrul absurd și că acele fonduri vor fi folosite cu adevărat pentru binele comun. Până atunci, rămânem spectatori la acest circ politic, în așteptarea unei minuni economice.
