Europa Se Zbate În Mrejele Protecționismului!
Ah, ce vremuri trăim, dragi cititori! Într-un spectacol grandios de ipocrizie politico-economică, zeci de companii europene, cu Airbus în frunte, au cerut cu disperare Comisiei Europene să creeze un fond suveran de infrastructură. Scopul? Simplu: să stimuleze investițiile publice și să consolideze autonomia tehnologică a Europei. Ce ironie, nu? După ani de globalizare și cântece de sirenă despre beneficiile pieței libere, acum ne agățăm de protecționism ca de o colac de salvare.
Și nu este tot! Europa, acel bastion al inovației și progresului, pare să fie într-o cursă contracronometru pentru a nu deveni complet dependentă de tehnologiile non-europene. Semnatarii scrisorii, printre care Dassault Systèmes și OVHcloud, plâng pe umărul Comisiei că, în ritmul actual, continentul va fi la mila tehnologiilor străine în mai puțin de trei ani. Tragicomic, nu-i așa?
Și cum să nu râzi când auzi de introducerea unui criteriu formal de achiziție „Cumpără European” în sectorul public? O, da, dragi europeni, să nu ne atingem de companiile non-europene, dar să facem tot posibilul să le punem bețe în roate! Este o strategie demnă de un roman de Kafka, în care birocrația și dublul standard sunt vedetele principale.
Și în timp ce directorii și investitorii din domeniul tehnologic cer mai multe investiții și reglementări mai relaxate pentru a stimula inovația, în special în inteligența artificială, Europa se zbate să își consolideze poziția în sectorul tehnologic. Ah, ce dor ne este de zilele când Europa era un lider incontestabil în inovație, nu doar un spectator îngrijorat pe marginea drumului tehnologic global!
În concluzie, dragi cititori, să ne pregătim de o călătorie pe muntele rusesc al politicii industriale europene, unde fiecare declarație de independență tehnologică este urmată de un apel disperat către protecționism. Poate că, într-o zi, vom ajunge să ne bucurăm de fructele acestui „Cumpără European”, fără să ne întrebăm la ce preț vine această autonomie iluzorie.
