Italia deschide porțile pentru muncitorii non-UE
Într-o mișcare care ar putea fi interpretată ca o salvare pentru economia italiană, guvernul condus de Giorgia Meloni a decis să emită aproape 500.000 de vize de muncă pentru cetățenii din afara Uniunii Europene. O măsură care, deși pare promițătoare, a stârnit deja controverse și critici din partea sindicatelor, care consideră că soluția este insuficientă și că este nevoie de reforme structurale profunde.
Decretul adoptat recent prevede 497.550 de intrări în perioada 2026-2028, cu aproape 165.000 de vize disponibile chiar din anul următor. Această decizie vine după ce guvernul a eliberat deja 450.000 de permise între 2023 și 2025, ceea ce ridică totalul la aproape un milion. O creștere semnificativă comparativ cu anii anteriori, când numărul de vize era derizoriu, de doar 70.000 în 2021 și 75.700 în 2022.
Meloni, cunoscută pentru retorica sa anti-imigrație, pare să încerce să îmbunătățească imaginea guvernului prin dezvoltarea unor căi legale de imigrație, în contextul unui deficit acut de forță de muncă. Dar, oare, această măsură este cu adevărat un pas înainte sau doar o stratagemă pentru a masca problemele structurale ale sistemului?
Coldiretti, principalul sindicat din agricultură, a salutat inițiativa, considerând-o un pas necesar pentru a asigura forța de muncă în agricultură și, implicit, producția alimentară. Dar, în contrast, Maria Grazia Gabrielli, o voce importantă din cadrul CGIL, cea mai veche confederație sindicală din Italia, a subliniat că noile cote nu reflectă realitatea din teren. Cu doar 7,5% până la 7,8% din cote care au dus efectiv la permise de ședere în 2023 și 2024, este evident că sistemul este defectuos.
Criticile se îndreaptă și asupra politicii guvernului de a prioritiza solicitanții din țările care desfășoară campanii mediatice menite să descurajeze emigrarea ilegală. O abordare care, în loc să rezolve problemele, pare să creeze un teren fertil pentru abuzuri și exploatarea muncitorilor vulnerabili, lăsându-i pe aceștia la mila grupurilor infracționale.
Într-o Europă care se confruntă cu provocări demografice și economice, Italia a ales să deschidă porțile, dar întrebarea rămâne: va reuși să protejeze acești muncitori de capcanele sistemului sau va continua să fie complice la perpetuarea inechității și abuzurilor?
Într-o lume în care drepturile muncitorilor sunt adesea ignorate, este esențial ca societatea să rămână vigilentă și să ceară răspundere de la cei care ar trebui să protejeze interesele celor vulnerabili. Măsurile superficiale nu sunt suficiente; este nevoie de acțiuni concrete și de un sistem care să asigure nu doar intrarea legală a muncitorilor, ci și protecția lor efectivă.
Sursa: Agerpres
