Corupția Festivă: Politicieni, Promisiuni și TVA!
Ah, ce vremuri minunate trăim! Într-un spectacol grotesc de promisiuni electorale, ministrul finanțelor, Tanczos Barna, ne asigură că TVA nu va crește. Ce eroism fiscal! Oare de câte ori am mai auzit acest refren? Promisiuni strălucitoare înainte de alegeri, urmate de amnezii colective post-vot. Dar, stai, nu e totul așa roz cum pare.
Pe de altă parte, premierul Marcel Ciolacu, într-o încercare de a câștiga inimile alegătorilor, promite același lucru. Și pentru a ne convinge de seriozitatea sa, ne arată un tatuaj temporar pe mână cu mesajul „Nu se mărește TVA-ul”. Oare ar trebui să ne simțim în siguranță acum că politica fiscală a țării este scrisă pe pielea unui politician? Ironia situației este palpabilă.
În acest teatru absurd, unde promisiunile sunt mai degrabă trucuri de iluzionism, cetățenii sunt spectatori neputincioși. Se pare că memoria colectivă a politicienilor este selectivă, amintindu-și de promisiuni doar în preajma alegerilor. După aceea, totul se pierde în negura amneziei.
Și cum să nu vorbim despre acele momente când promisiunile se evaporă în aerul încărcat de politica reală? Când TVA-ul și alte taxe cresc subit, justificările devin tot mai creative. „Nu creștem TVA”, dar introducem alte taxe subtil, nu-i așa? O manevră clasică de diversiune, menită să distragă atenția de la adevăratele probleme economice.
În final, ce rămâne după cortina de fum a promisiunilor? Un popor dezamăgit, o economie fluctuantă și o clasă politică care pare să trateze guvernarea ca pe un joc de noroc. Dar, așa cum știm, în acest cazino politic, banca câștigă întotdeauna.
Așadar, dragi cetățeni, să nu ne lăsăm păcăliți de spectacolul electoral. Să privim dincolo de promisiunile efemere și să cerem responsabilitate și transparență. Pentru că, în final, noi suntem cei care plătim prețul acestor jocuri politice, fie prin taxe mai mari, fie prin servicii publice diminuate.
Este timpul să ne trezim din această iluzie și să cerem mai mult de la cei pe care îi alegem să ne reprezinte. Să nu uităm că promisiunile ar trebui să fie mai mult decât cuvinte aruncate în vânt în campaniile electorale. Ele ar trebui să fie angajamente ferme, urmate de acțiuni concrete. Altfel, riscăm să rămânem în aceeași buclă nesfârșită de promisiuni neonorate și deziluzii repetate.
În concluzie, să ne amintim că fiecare vot contează și că puterea de a schimba cursul lucrurilor se află în mâinile noastre, nu doar pe pielea unui politician. Să fim vigilenți, să punem întrebări și să cerem socoteală. Doar așa putem spera la un viitor în care politica nu mai este doar un spectacol de iluzii, ci o platformă de progres real și durabil pentru toți cetățenii.
