Criza economică și jocurile de putere
Într-o țară în care economia se zbate sub povara unor decizii politice discutabile, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, ne oferă o lecție de cinism. Vorbind despre „restabilirea încrederii piețelor de capital”, el pare să ignore complet realitatea cruntă a ieșirilor masive de capital. În loc să recunoască eșecurile sistemului, preferă să folosească un limbaj pompos, care să mascheze adevărata gravitate a situației. „Ne-am jucat cu focul, noi ca țară”, spune el, ca și cum ar fi vorba despre o joacă de copii, nu despre viețile a milioane de români afectați de instabilitate.
Și, desigur, nu putem să nu ne întrebăm: cine anume beneficiază de pe urma acestei „jocuri” cu focul? Politicienii care, în loc să ia măsuri concrete, se ascund în spatele unor declarații vagi și promisiuni neîndeplinite. Isărescu subliniază că „distribuția costurilor acestei ajustări este problema esențială”, dar cine se îngrijorează cu adevărat de cei care suportă aceste costuri? Evident, nu cei care se află la butoanele puterii.
Într-o țară unde cuvântul „austeritate” a devenit un sinonim pentru tăierea veniturilor și creșterea poverii sociale, Isărescu ne propune o „dietă” economică. O dietă care, în loc să promoveze sănătatea financiară a cetățenilor, pare să fie o mască pentru tăierile brutale și pentru o gestionare defectuoasă a resurselor. „Treptat strângem cureaua”, spune el, ca și cum acest proces ar putea să fie unul plăcut și nedureros. Dar cine va plăti cu adevărat prețul acestei diete? Răspunsul este simplu: cei care deja se luptă să supraviețuiască în fața unei economii în declin.
Comisia Europeană, în mod cinic, a redus estimările privind creșterea economică a României, iar deficitul guvernamental rămâne la cote alarmante. Asta înseamnă că, în loc să vedem o îmbunătățire, ne îndreptăm spre o criză și mai profundă. Dar, desigur, politicienii vor continua să se laude cu realizările lor, ignorând realitatea dură pe care o trăiesc cetățenii. În timp ce ei se îmbogățesc, restul populației se zbate să facă față creșterii prețurilor și scăderii veniturilor.
Și, în acest peisaj sumbru, rămâne întrebarea: când va fi momentul în care cei care conduc această țară vor fi trași la răspundere? Când va veni vremea ca cei care au contribuit la această situație să plătească pentru greșelile lor? În loc să ne ofere soluții reale, ei aleg să ne vorbească despre „încredere” și „ajustări”, în timp ce realitatea este că milioane de români se confruntă cu o criză economică tot mai profundă. Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară răspunsuri, nu doar promisiuni goale.
