Roșia Montană: Justiție sau Manipulare Statistică?
Într-o lume ideală, dreptatea ar trebui să triumfe mereu, nu-i așa? Ei bine, să aruncăm o privire la recenta decizie a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), care a refuzat să prelungească licența de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere la Roșia Montană. Pe hârtie, sună ca un triumf al dreptății și al conservării patrimoniului, dar oare este chiar așa?
Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), controlată de Gabriel Resources, a pierdut licența de exploatare într-un context în care acuzațiile de blocare abuzivă a proiectului zburdau în aer ca fluturii într-un vânt de toamnă. Pierderea arbitrajului internațional în martie, unde solicitau despăgubiri de miliarde de dolari de la statul român, pare să adauge greutate acuzațiilor lor. Dar să nu ne grăbim să plângem pe umărul corporației, nu?
Privind mai atent, această „victorie” a României nu este doar un triumf al justiției, ci și o radiografie clară a modului în care marile corporații sunt tratate în fața legii. Cum de a pierdut RMGC un arbitraj atât de important? Poate pentru că, în sfârșit, cineva a pus piciorul în prag împotriva abuzurilor corporatiste? Sau poate pentru că spectacolul justiției trebuie să continue, indiferent de costuri și consecințe.
În ziua expirării licenței, 20 iunie, ANRM a transmis decizia sa, ca și cum ar fi vrut să sublinieze că nu se joacă când vine vorba de resursele naționale. Dar ce se ascunde, oare, în spatele acestor decizii? Un act de protecție a patrimoniului sau un teatru bine regizat menit să ne facă să aplaudăm la scenariul „statul contra corporație”, în timp ce cortina ascunde abuzuri și manipulări mult mai profunde?
Este esențial să ne întrebăm cine sunt adevărații câștigători în acest proces. România a câștigat, zic ei, dar la ce preț? Justiția este oarbă, sau este doar oarbă când interesele celor puternici sunt în joc? Aceste întrebări nu sunt doar retorice, ci reflectă o realitate în care, adesea, ceea ce se prezintă ca o victorie a dreptății poate fi, în fapt, doar vârful icebergului într-un ocean de interese nevăzute.
În concluzie, cazul Roșia Montană rămâne un exemplu controversat de „dreptate” în era modernă, unde liniile dintre bine și rău sunt atât de estompate, încât aproape că nu le mai distingem. A fost oare această decizie o victorie a dreptății, sau doar o altă piesă într-un joc complicat de șah jucat de mâini invizibile? Rămâne de văzut.
Sursa: realitatea.net
