Scenariul absurd al negocierilor comerciale
Într-o lume în care deciziile economice sunt luate cu o nonșalanță care frizează logica, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, ne anunță cu un zâmbet larg că Donald Trump ar putea prelungi termenul-limită pentru tarifele comerciale impuse Chinei. Oare ce altceva ne-ar putea surprinde în acest joc al puterii, unde banii par să fie singurul limbaj vorbit?
În timp ce Bessent se pregătește să se întâlnească cu omologii săi chinezi la Stockholm, ne întrebăm: cine va plăti, de fapt, factura acestor negocieri? Statele Unite și China au convenit asupra unei suspendări temporare a tarifelor, dar oare nu este doar o manevră de PR pentru a ascunde haosul din spatele ușilor închise? După cum ne sugerează premierul suedez Ulf Kristersson, întâlnirea este un semnal pozitiv. Dar pentru cine? Cu siguranță nu pentru cetățenii care suferă din cauza acestor măsuri comerciale.
Ce ironie că, în timp ce Bessent laudă o „nouă etapă constructivă” în relațiile comerciale, realitatea este că tensiunile comerciale au fost doar o perdea de fum pentru a ascunde ineficiențele și corupția din sistem. În loc să se concentreze pe problemele reale, precum supraproducția industrială a Chinei și achizițiile de petrol din țări sancționate, oficialii preferă să se joace cu cifrele și să amâne deciziile care ar putea afecta cu adevărat economia globală.
Și, cum altfel să ne amuzăm decât să vedem cum SUA și China, două colosale economii, se întâlnesc pentru a discuta despre „puncte comune”, în timp ce restul lumii se întreabă dacă vor reuși vreodată să ajungă la un acord care să nu fie doar o simplă formalitate? Într-o lume în care economia globală este la cheremul unor astfel de negocieri, cetățenii rămân prizonieri ai propriilor guverne, care par mai interesați de jocurile de putere decât de bunăstarea populației.
Întrebarea care se ridică este: ce se va întâmpla după 12 august, când expiră această pauză? Vor fi din nou ridicate tarifele, iar cetățenii vor plăti prețul? Sau vom asista la o nouă rundă de negocieri interminabile, în care fiecare parte își va apăra propriile interese, lăsând în urmă adevăratele probleme ale economiei mondiale? Răspunsurile sunt la fel de neclare ca și intențiile celor care ne conduc.
În concluzie, în acest teatru al absurdului, unde politicienii joacă roluri bine stabilite, este esențial să ne întrebăm cine beneficiază cu adevărat de pe urma acestor negocieri. Oare nu este timpul să cerem transparență și responsabilitate din partea celor care ne conduc destinele economice? Sau, poate, suntem condamnați să privim cum jocul continuă, fără ca noi să avem vreun cuvânt de spus?
Sursa: News.ro
