250 de Milioane de Dolari pentru Ce?
Ah, TAROM, acea veche doamnă a cerurilor din România, se pregătește să arunce aproape un sfert de miliard de dolari pe două strălucitoare Boeing-uri 737 MAX 8. Nu-i așa că sună a cheltuială judicioasă într-o țară unde infrastructura rutieră și feroviară plânge după investiții? Dar hei, de ce să ne concentrăm pe sol când putem să zburăm înalt, chiar dacă bugetul național se zbate în dureri?
Și nu este doar orice fel de avion. Este acel MAX 8, vedeta controverselor aviatice, care acum, reabilitat și gata de zbor, promite o reducere „semnificativă” a costurilor. Semnificativă pentru cine, întrebăm noi? Pentru călători sau pentru acele buzunare adânci care orchestrează aceste achiziții? Directorul TAROM, Costin Iordache, și CEO-ul CDB Aviation, Jie Chen, par să fie în extaz. Vorbele lor despre eficiență operațională și experiențe superioare de zbor sună mai degrabă a incantații menite să distragă atenția de la suma fabuloasă investită.
Și să nu uităm de Comisia Europeană, acea entitate supranaturală care aprobă ajutoare de stat ca pe bandă rulantă. O condiție de bază pentru această generozitate financiară a fost achiziția de noi aeronave. Deci, în esență, modernizăm flota nu pentru că este o necesitate stringentă, ci pentru că așa ne cere scriptul de la Bruxelles pentru a accesa fonduri. Este acesta un plan strategic sau doar un act de supunere în fața cerințelor externe?
În timp ce TAROM se laudă cu această modernizare, să ne gândim la cei 70 de ani de existență și la rolul său în promovarea conectivității regionale. Este ironic cum o companie cu o așa zisă experiență vastă în aviație pare să fie mereu în căutare de salvare financiară prin injecții de capital de la stat. Poate că în loc de a investi în avioane noi, ar fi timpul să investim într-o strategie de zbor care nu ne lasă cu gaura în buget și cu capul în nori.
La finalul zilei, această achiziție rămâne un exemplu clasic de cum mari sume de bani sunt aruncate în vânt (literalmente) în timp ce problemele reale ale României rămân ferm ancorate la sol. Poate că într-o zi, TAROM și guvernul său patron vor ateriza în realitatea economică a țării și vor începe să aloce resursele acolo unde este cu adevărat nevoie.
Sursa: Realitatea.net
