Ucraina și jocurile de gaze: o poveste absurdă
Într-o lume în care crizele energetice devin norma, Ucraina își joacă ultima carte: importul de gaze prin conducta transbalcanică. O idee strălucită, nu-i așa? În timp ce autoritățile de reglementare din Ucraina se laudă cu aprobarea unui mecanism care ar putea evita taxele de tranzit ridicate, realitatea este că această soluție este mai mult un joc de-a v-ați ascunselea decât o strategie viabilă. Ministerul ucrainean al Energiei, cu o încredere debordantă, afirmă că ruta transbalcanică are un potențial semnificativ. Dar, să fim serioși, ce se întâmplă cu tarifele reglementate care o fac neatractivă din punct de vedere comercial?
Ucraina, cu rachetele rusești care îi devastează infrastructura, se află într-o penurie cronică de gaze. În loc să găsească soluții durabile, se îndreaptă spre opțiuni care, deși par promițătoare, sunt mai mult o iluzie. Importurile actuale din Slovacia și Ungaria sunt doar o picătură în oceanul de nevoi energetice, iar ruta sudică, cu tarifele sale exorbitante, rămâne o fantezie. De ce să ne complicăm viața cu cinci țări implicate, când putem să ne jucăm cu tarifele și să ne întrebăm dacă cineva va avea bunăvoința să colaboreze?
Și, pe lângă toate acestea, ministerul ucrainean se laudă cu o soluție optimizată pentru utilizarea capacității neutilizate a conductei transbalcanice. Oare cine va crede că operatorii de tranzit din cinci țări vor colabora fără a se gândi la propriile interese? Este ca și cum ai încerca să convingi un grup de lupi să devină vegetarieni. O utopie, nu-i așa?
În timp ce Ucraina se zbate să importe gaze pentru sezonul de încălzire 2025/26, analiștii prevăd că va avea nevoie de cel puțin 4 miliarde de metri cubi. Dar, cu toate acestea, se pare că nimeni nu ia în serios această criză. Naftogaz, compania de stat, a început să cumpere gaze din surse externe, dar se pare că aceasta este doar o soluție temporară, o bandajare pe o rană deschisă.
Și, în mijlocul acestui haos, ministrul ucrainean al energiei, Gherman Galușcenko, ne spune că utilizarea rutei transbalcanice este esențială. Oare nu ar fi mai bine să ne concentrăm pe soluții reale, decât pe promisiuni goale? Într-o lume în care fiecare zi contează, astfel de declarații sună mai degrabă ca un cântec de sirenă decât ca o strategie de supraviețuire.
În concluzie, Ucraina se află într-o luptă continuă pentru a-și asigura resursele energetice, dar în loc să se concentreze pe soluții viabile, se pierde în detalii absurde și promisiuni neîndeplinite. Într-o lume în care fiecare metru cub de gaz contează, ar trebui să ne întrebăm: cine va plăti prețul acestei neglijențe?
Sursa: News.ro
