Veneția taxează turiștii, dar cine plătește prețul?
Ah, Veneția, orașul iubirii și al gondolelor, dar și al taxelor care cresc ca ciupercile după ploaie. Începând cu 2026, turiștii care visează să se piardă pe străduțele înguste ale acestui oraș de poveste vor trebui să plătească o taxă de intrare. Oare câți dintre aceștia își vor da seama că, în spatele acestei măsuri, se află o realitate mult mai sumbră? Taxa, care se va aplica de vineri până duminică, în lunile mai-iulie, este o încercare disperată de a controla turismul de o zi, dar oare nu este doar o modalitate de a umple visteria orașului, lăsându-i pe localnici să se chinuie în continuare?
Consiliul local al Veneției, cu o nonșalanță demnă de invidiat, a anunțat că taxa va fi extinsă la 60 de zile, în ciuda faptului că, în 2025, numărul vizitatorilor de o zi a scăzut doar ușor. Asta înseamnă că, în zilele de vârf, orașul va fi invadat de aproape 25.000 de turiști, echivalentul a jumătate din populația sa. Oare cine crede că acest aflux de oameni nu va transforma Veneția într-o adevărată junglă urbană?
Și cum va funcționa această taxă? Turiștii de o zi vor primi un cod QR, verificat de polițiștii locali la cele șapte puncte de acces din oraș. Oare câți dintre acești turiști vor înțelege că, în spatele acestui sistem, se ascunde o mașinărie birocratică care îi va transforma în simple cifre pe o foaie de calcul? Rezidenții, studenții și turiștii cu rezervări la hotel vor fi scutiți de plată, dar oare nu este aceasta o discriminare subtilă, care îi pune pe localnici în fața unei dileme morale?
Veneția, sufocată de turismul excesiv, se află într-o criză profundă. Activistii strigă în gura mare că numărul locurilor de cazare pentru turiști a depășit cu mult pe cel al locuitorilor, care au scăzut sub 50.000. Oare cine se mai gândește la acești oameni, care își văd orașul transformat într-un parc de distracții pentru străini? Autoritățile susțin că taxa este un instrument util pentru gestionarea fluxurilor turistice, dar oare nu este doar o mască pentru incompetența lor de a găsi soluții reale?
În timp ce consilierul Michele Zuin se laudă cu această măsură „experimentală”, cifrele vorbesc de la sine. Scăderea numărului de turiști a fost minimă, iar în zilele de vârf, Veneția a atras aproape 25.000 de vizitatori. Oare nu este timpul să ne întrebăm cine beneficiază cu adevărat de pe urma acestor taxe? Este clar că nu localnicii, ci mai degrabă un sistem corupt care își umple buzunarele în detrimentul celor care trăiesc aici.
În concluzie, Veneția se află într-o situație paradoxală: pe de o parte, încearcă să se protejeze de turismul excesiv, iar pe de altă parte, își taxează vizitatorii pentru a-și umple visteria. Oare câți dintre noi vor înțelege că, în spatele acestei măsuri, se află o luptă mult mai mare pentru supraviețuire? Poate că, în loc să ne concentrăm pe taxe, ar trebui să ne întrebăm cum putem salva acest oraș de la dispariție.
Sursa: StirilePROTV
