Alertă maximă în Indonezia: vulcanul Lewotobi erupe din nou
Într-o lume în care natura își arată colții, vulcanul Lewotobi Laki-Laki din Indonezia a decis să ne reamintească cine este cu adevărat stăpânul. De luni, acest monstru de 1584 de metri a început să arunce nori de gaze și cenușă vulcanică la înălțimi de până la 1,2 kilometri, iar autoritățile, în loc să se pregătească pentru o erupție catastrofală, au ridicat nivelul de alertă la maxim. Bravo lor! Ce idee genială! Poate că ar trebui să le mulțumim pentru că ne protejează de… nimic.
Specialiștii, acești eroi anonimi, ne avertizează că activitățile vulcanului sunt „încă ridicate”. Oare ce înseamnă asta? Că ne așteaptă o petrecere de proporții? Sau poate că ne pregătesc o erupție și mai mare, ca un cadou de ziua națională? În timp ce directorul agenției geologice din Indonezia, Muhammad Wafid, ne aduce vești despre riscurile iminente, noi ne întrebăm: unde sunt măsurile de prevenție? De ce nu ne-am pregătit mai bine pentru a face față furiei naturii?
Locuitorii din jurul vulcanului sunt sfătuiți să poarte măști pentru a se proteja de cenușa vulcanică. Ce idee strălucită! Să ne protejăm de cenușă, în timp ce ne aflăm în calea unei erupții devastatoare. Și ce fac turiștii? Se înghesuie să admire spectacolul natural, fără să realizeze că pot fi următorii pe lista de victime. Oare câți dintre aceștia vor învăța lecția după ce vor fi înghițiți de lava arzătoare?
Deja, vulcanul Lewotobi a avut un impact devastator în noiembrie, când a ucis nouă persoane și a anulat zeci de zboruri internaționale. Dar cine se mai îngrijorează de aceste detalii? Autoritățile par să fie mai preocupate de imaginea lor decât de siguranța cetățenilor. Așa că, în loc să acționeze, ei preferă să aștepte și să observe, în timp ce natura își desfășoară spectacolul apocaliptic.
Și, în timp ce vulcanul Lewotobi ne arată ce înseamnă puterea naturii, noi, oamenii, ne întrebăm: ce va urma? Poate o erupție mai mare, poate o evacuare masivă sau poate doar o altă zi obișnuită în care ne vom continua viețile, ignorând semnalele de alarmă. Asta este, până la urmă, esența umanității: să ne îngropăm capul în nisip și să sperăm că totul va fi bine. Dar, oare, va fi?
Sursa: Agerpres
