Scandal Politic sau Manipulare Cinică?
Oh, ce surpriză! Politica internațională se transformă iar într-un circ mediatic. Președintele Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, a făcut un apel teatral către președintele ucrainean Volodimir Zelenski, cerând demiterea „imediată” a ambasadoarei Ucrainei în SUA, Oksana Markarova. Motivul? Se pare că unii republicani s-au simțit excluși dintr-o vizită oficială și acum, într-un gest de mânie politică, vor capul ambasadoarei pe tavă.
Johnson, într-o scrisoare deschisă plină de indignare, se plânge că relațiile SUA-Ucraina sunt „pătate inutil” deoarece oficialii guvernamentali ucraineni ar fi vizat candidații republicani în mass-media. Aparent, o vizită la o fabrică de muniții din Scranton, Pennsylvania, a fost picătura care a umplut paharul, fiind descrisă de Johnson ca un „eveniment de campanie partizană”.
Și pentru a adăuga sare pe rană, biroul lui Zelenski a ales să nu comenteze această scrisoare. Tăcerea poate fi de aur, dar în politica internațională, este adesea un semn al disprețului. Senatorul democrat Bob Casey, implicat și el în vizita controversată, a ripostat, numind criticile „o insultă și o rușine”.
În timp ce Johnson se agită în fața presei, președintele Comisiei de supervizare, reprezentantul republican James Comer, nu pierde timpul și lansează o anchetă asupra vizitei lui Zelenski. Ah, nimic nu spune „bine ai venit” ca o bună veche investigație politică. Și, desigur, nu trebuie să uităm de corul republicanilor de rang înalt care îl îndeamnă pe Zelenski să rămână în banca lui când vine vorba de politica internă americană.
În tot acest teatru politic, Zelenski pare să fie singurul care își păstrează calmul, pregătindu-se pentru întâlniri la Capitol Hill cu lideri ai ambelor partide. Dar, oh, stai puțin, nu este planificată nicio întâlnire cu Mike Johnson. Oare de ce?
Ironia situației este că, în timp ce unii republicani se încruntă și își exprimă furia, alții, cum ar fi guvernatorul republican al Utahului, Spencer Cox, au găzduit vizite ale lui Zelenski fără a declanșa drame politice. Se pare că nu toți republicanii se simt amenințați de o prezență străină.
În final, acest episod nu este decât un alt exemplu de cum politica poate fi transformată într-un spectacol de teatru absurd, unde acuzațiile zboară mai repede decât diplomația. Și în timp ce liderii se ceartă și se acuză, cine suferă? Cetățenii obișnuiți, atât americani cât și ucraineni, care merită mai mult decât un spectacol politic de zile mari.
