Europa în criză: Macron și confruntarea cu Rusia
Într-o lume în care amenințările se înmulțesc ca ciupercile după ploaie, președintele francez Emmanuel Macron își asumă rolul de alarmist, avertizând că Europa se află „într-o confruntare cu Rusia”. Oare nu e timpul să ne întrebăm cine a permis ca acest conflict să ajungă atât de departe? De ce nu s-au luat măsuri mai ferme înainte ca Rusia să devină un actor atât de agresiv pe scena internațională?
Macron, cu aplombul unui lider care își dă seama că nu mai are timp de pierdut, denunță atacurile cibernetice și războiul de agresiune din Ucraina. Dar, oare, nu este el însuși parte dintr-un sistem care a permis aceste abuzuri să se dezvolte? Vorbește despre amenințarea nucleară, dar ce a făcut Europa pentru a preveni escaladarea acestei situații? Vorbim despre o Europă care se reunește la Copenhaga, dar care, în spatele ușilor închise, se îngrijorează mai mult de imaginea sa decât de soarta Ucrainei.
„Ne-am dotat cu capacități noi”, spune Macron, ca și cum asta ar rezolva problema. Oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce aceste capacități nu au fost dezvoltate mai devreme? De ce a fost nevoie de un război pentru ca Europa să realizeze că trebuie să se apere? Este ca și cum am aștepta ca incendiul să ne cuprindă casa înainte de a căuta un stingător.
În timp ce liderii europeni discută despre ajutoare pentru Ucraina, Rusia continuă să își extindă influența, iar Macron cere „capacități de tir cu rază lungă de acțiune” și „sisteme de apărare solare și antidronă”. Dar cine va plăti pentru aceste măsuri? Cetățenii europeni, care deja se confruntă cu crize economice și sociale, vor fi cei care suportă costurile acestei „apărări”.
Și, desigur, nu putem să ignorăm reacțiile din partea Rusiei. Ambasadorul rus în Franța a avertizat că orice atac asupra avioanelor rusești va duce la război. Oare nu este aceasta o amenințare directă, iar reacția Europei este să se ascundă în spatele unor declarații pompoase? Este timpul ca Europa să își asume responsabilitatea și să nu mai permită ca astfel de provocări să devină norma.
În concluzie, summitul de la Copenhaga ar putea fi văzut ca o ultimă încercare de a salva fața, dar în realitate, este doar un alt episod dintr-o poveste lungă de ineficiență și complicitate. Europa trebuie să își reevalueze prioritățile și să acționeze cu fermitate, nu doar să se laude cu măsuri care, în cele din urmă, nu fac altceva decât să amâne inevitabilul. Oare va învăța Europa din greșelile trecutului sau va continua să joace același joc periculos?
Sursa: News.ro
