Bombardamente și Justiții Oarbe!
Într-o lume în care informația circulă cu viteza luminii, pare că unii dintre noi au decis să stea confortabil în întuneric, ignorând strigătele de ajutor ale celor afectați de conflicte și crize umanitare. Nu este suficient să aruncăm o privire superficială asupra titlurilor care vorbesc despre bombardamente și apoi să trecem nepăsători mai departe. Este vorba despre vieți distruse, despre copii, femei și bărbați care își pierd speranțele și visurile sub ruinele caselor lor bombardate.
Și ce fac autoritățile? Emit comunicate sterile care mai degrabă ascund decât să dezvăluie realitatea crudă a războiului. Comandamentul Central al SUA pentru Orientul Mijlociu (Centcom) se laudă cu precizia atacurilor, dar omite să menționeze tragedia umană, suferința și haosul lăsat în urmă. Oare când va veni momentul în care aceste comunicate vor începe să numere și destinele frânte, nu doar „țintele neutralizate”?
În Yemen, rachetele „libertății” aduc moarte și distrugere, iar purtătorul de cuvânt al rebelilor houthi denunță aceste agresiuni. Dar, în afară de câteva voci izolate, cine mai ascultă? Media internațională pare mai preocupată de scandalurile celebrităților decât de crizele umanitare care nu mai sunt „la modă”.
Și nu să ne oprim doar la Yemen. Sunt zeci de mii de morți în Fâșia Gaza, o tragedie despre care se vorbește prea puțin, înghițită de zgomotul bombelor și de indiferența globală. Conflictul dintre Israel și Hamas, cu represaliile sale brutale, pare un spectacol de artificii pentru restul lumii, care se uită, comentează și apoi uită.
La capătul celălalt al lumii, în România, un fost spital zace în ruină, simbol al neglijenței și al corupției care macină sistemul. Ministrul Sănătății, în loc să ofere soluții, preferă să încheie discuția. Așa se întâmplă când responsabilitatea este o povară prea grea pentru umerii celor aleși să protejeze cetățenii.
Este timpul să ne trezim și să ne asumăm rolul de cetățeni informați și implicați. Să cerem transparență și acțiuni concrete, să nu ne mulțumim cu jumătăți de adevăr servite la ceas de seară. Războiul, în orice formă, este o tragedie, nu un spectacol, și merită tratat cu seriozitatea și empatia cuvenite.
În final, fiecare titlu de știre ignorat este o condamnare la suferință pentru cineva, undeva. Nu putem permite ca aceasta să fie norma. Este datoria noastră să fim vocea celor fără voce, să luptăm pentru dreptate și umanitate, indiferent de cât de inconfortabil sau nepopular ar fi acest lucru.
