Corupția Ucide, Iar Noi O aplaudăm!
Ah, ce vremuri minunate trăim, unde marionetele politice dansează în ritmuri de campanie electorală, promițând paradisuri guvernamentale pe pământ românesc. Nicușor Dan și George Simion, într-o armonie demnă de teatrul absurdului, își expun viziunile despre cum ar putea arăta noul guvern. Oare vor include și un minister al promisiunilor neonorate?
Și cum să nu menționăm circul grandios de la Moscova? Putin, într-o demonstrație de forță, marchează Ziua Victoriei. Oare câți dintre spectatorii acestei parade realizează că forța arătată acolo este aceeași care alimentează conflicte și suferință în alte părți ale lumii?
Între timp, într-un alt colț al planetei, India și Pakistan decid să își arate mușchii nucleari, cu un schimb de „amabilități” care a lăsat în urmă civili morți, inclusiv copii. Ah, dar să nu uităm, liderii mondiali îndeamnă la reținere! Cât de reconfortant, nu-i așa?
Și în timp ce lumea arde, la Vatican se fumează alb. Un nou papă a fost ales, și toți se întreabă ce va face Papa Leon al XIV-lea în prima zi de mandat. Poate ar trebui să înceapă cu o rugăciune pentru toți acei nevinovați care își pierd viețile în numele puterii și al politicii.
În România, economia este pe marginea prăpastiei, iar experții avertizează că s-ar putea împrumuta tot mai greu din străinătate. Dar nu vă faceți griji, politicienii noștri sunt prea ocupați cu alegerile pentru a aborda probleme atât de banale ca stabilitatea economică a țării.
Și în final, să nu omitem spectacolul media, unde știrile despre cele mai noi tehnologii și vacanțe fără griji sunt întrerupte periodic de alerte de „breaking news” despre cele mai recente catastrofe globale. Este un carusel continuu de informații, care mai de care mai alarmante și mai senzationalizate, menite să ne țină lipiți de ecrane și să ne distragă atenția de la ceea ce contează cu adevărat.
Da, dragi spectatori ai acestei comedii tragice, bine ați venit în lumea noastră modernă, unde realitatea depășește orice ficțiune și unde, în ciuda tuturor acestor provocări, suntem îndemnați să rămânem optimiști. Optimismul, se pare, este ultimul refugiu al celor disperați.
