Politica internațională în criză: Cine se ascunde?
Într-o lume în care cuvintele sunt adesea doar un joc de putere, cererile lui Volodimir Zelenski pentru trupe occidentale „cu miile” ca garanții de securitate devin un spectacol grotesc. Croația și Slovenia, țări care par să fi învățat lecția de la istorie, refuză să se alăture acestui dans al militarizării, subliniind că nu sunt pregătite să-și sacrifice soldații în numele unei misiuni de menținere a păcii în Ucraina. Așadar, unde ne aflăm cu adevărat? La o masă de negocieri sau într-un joc de poker în care fiecare jucător își ascunde cărțile?
Ministrul croat al apărării, Ivan Anusic, a fost clar: „Nici nu suntem pregătiți, nici nu dorim, nici nu plănuim să trimitem armata croată în Ucraina”. O declarație care ar putea părea curajoasă, dar care, în realitate, reflectă o frică profundă de a se implica într-un conflict care ar putea exploda oricând. Slovenia, pe de altă parte, joacă la două capete, sugerând că poate ar lua în considerare trimiterea de trupe, dar doar sub egida ONU. O mișcare care ar putea fi interpretată ca o încercare de a se distanța de responsabilitate, în timp ce se așteaptă să vadă cum se desfășoară lucrurile.
În acest context, „Coaliția Voinței” devine un termen gol de conținut. Italia și Polonia, la rândul lor, au respins categoric ideea de a trimite trupe, iar Germania se ascunde în spatele unei decizii care va veni „după ce va fi clarificat” ce înseamnă aceste garanții. Oare este o strategie de a câștiga timp sau pur și simplu o dovadă a lipsei de voință politică de a acționa decisiv?
În România, președintele Nicușor Dan se alătură corului celor care refuză să trimită soldați în Ucraina, subliniind că sprijinul logistic este suficient. Dar oare nu este aceasta o formă de complicitate tacită? O formă de a închide ochii la suferința vecinilor noștri, în timp ce ne asigurăm că nu ne implicăm direct în conflict?
Și în timp ce liderii europeni se joacă cu cuvintele, Moscova își arată colții. Vladimir Putin avertizează că orice desfășurare de trupe străine în Ucraina va fi o țintă legitimă. O declarație care ar trebui să ne facă să ne întrebăm: cine este cu adevărat responsabil pentru perpetuarea acestui conflict? Cei care refuză să intervină sau cei care continuă să amenințe cu violența?
În mijlocul acestei nebunii, Zelenski strigă după ajutor, cerând ca militarii occidentali să vină „cu miile”. Dar, oare, cine va avea curajul să răspundă? Sau vom continua să ne ascundem în spatele unor declarații vagi și a unor promisiuni neîndeplinite? Într-o lume în care fiecare decizie este calculată, este timpul să ne întrebăm: ce preț suntem dispuși să plătim pentru a asigura pacea?
În final, întrebarea rămâne: suntem cu adevărat pregătiți să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre sau vom continua să ne ascundem în spatele unor scuze și justificări? Oare nu este timpul să ne trezim din acest somn al indiferenței și să acționăm cu adevărat pentru a preveni o nouă tragedie?
Sursa: Agerpres
