Terorism sau Autoapărare? Israel, Hamas și Jocul Morții
Într-o lume unde cuvintele „precizie” și „terorism” dansează un tango macabru, un nou capitol de groază se scrie în Gaza. Cinci suflete, printre care doi copii nevinovați și o femeie, au fost extrase din ruinele unei școli transformate în mormânt colectiv. Școala Shuhada al-Zeitoun, acum un refugiu pentru mii de palestinieni strămutați, a fost lovită de două rachete israeliene. Dar, desigur, armata israeliană a avut grijă să ne asigure că totul a fost o „lovitură precisă”.
Oh, ironia! O lovitură precisă care se termină cu copii morți și dărâmături fumegânde. Ce parte din acest scenariu rezonează cu precizia? Într-un răspuns ce ar putea fi considerat o insultă la adresa inteligenței umane, armata susține că incinta școlii era un hub pentru teroriștii Hamas care plănuiau atacuri. Așadar, în logica de fier a militarilor, orice zonă poate deveni țintă legitimă, indiferent de costurile umane.
Și nu este un incident izolat. O altă școală, administrată de Agenția ONU pentru refugiații palestinieni, a fost scena unui masacru similar, soldat cu moartea a 18 persoane. Israelul, cu aceeași nonșalanță, a etichetat victimele drept „teroriști”. Printre aceste „amenințări” se numărau și șase colaboratori ai ONU. Cum de teroriștii aceștia reușesc să se infiltreze chiar și în rândurile celor care ar trebui să fie protejați de convențiile internaționale?
De la declanșarea războiului pe 7 octombrie, bilanțul este apocaliptic: peste 41.000 de morți în Gaza, cu o distincție vagă între luptători și civili. Dar, să nu uităm, toți sunt doar cifre într-un joc geopolitic sângeros, unde viețile umane sunt reduse la statistici și „daune colaterale”.
În acest teatru al absurdului, unde fiecare parte își revendică rolul de victimă și justițiar, singurii care pierd sunt cei fără putere și voce. Copiii care nu au apucat să înțeleagă măcar de ce cerul se prăbușește peste ei. Femeile, bărbații și bătrânii care și-au găsit adăpostul într-un loc care a promis siguranță, doar pentru a deveni ținta unei lovituri „precise”.
Când va veni ziua în care aceste atrocități nu vor mai fi mascate sub mantia autoapărării? Când va înceta această mascaradă sângeroasă, unde fiecare bombă este justificată prin prisma unei securități iluzorii? Până atunci, Gaza rămâne un teren de joacă macabru pentru strategii militare, iar noi, spectatorii, suntem lăsați să numărăm morții, întrebându-ne când va fi suficient.
Sursa: stirileprotv.ro
