Corupția Uitării: Când Justiția Devine Spectator!
Ah, ce vremuri fastuoase trăim, unde marionetele puterii își joacă rolurile într-un teatru grotesc, sub privirile înfrigurate ale justiției! Într-un colț al lumii, Donald Trump, președintele SUA, amenință cu sancțiuni pe banda rulantă, în timp ce Rusia continuă să „piseze” Ucraina pe câmpul de luptă. Oare când a devenit pacea un joc de șah pentru puterile lumii, unde pionii sunt viețile omenești?
Și nu este doar Trump actor în acest circ macabru. Elon Musk, într-un gest de forță neașteptat, amenință să oprească Starlink în Ucraina, punând astfel în pericol întreaga infrastructură de comunicații a unei țări aflate în război. O, ce nobil! Să folosești tehnologia ca pe o armă, manipulând destine și economii după bunul plac!
În România, spectacolul corupției și incompetenței dansează pe ritmuri de fanfară. Călin Georgescu, un candidat la prezidențiale, este respins cu o nonșalanță revoltătoare, iar protestatarii sunt întâmpinați cu pietre și gaze lacrimogene. „România este sub tiranie”, strigă Georgescu, dar cine îl aude? Justiția, oarbă și surdă, pare să aibă alte preocupări.
Și în timp ce liderii se joacă de-a diplomația, infrastructurile critice sunt bombardate, iar civili nevinovați suferă. Ucraina cere un armistițiu, dar cererile ei par să se piardă în vacarmul amenințărilor de sancțiuni și negocieri eșuate. În acest timp, oficialii se pregătesc de discuții „cruciale” în Arabia Saudită, dar cine poate garanta că acestea nu sunt doar alte runde de promisiuni goale?
În acest tablou sumbru, media joacă un rol dubios, oscilând între informare și spectacol. Știrile se transformă într-un carusel amețitor de clickbait-uri, unde gravitatea situațiilor este adesea sacrificată pe altarul ratingurilor. Între timp, realitățile dure sunt diluate într-un flux nesfârșit de „știri de ultimă oră” care mai de care mai senzationalizate, dar cu substansă adesea discutabilă.
Revoltător este că, în toată această farsă globală, cei mici și neajutorați sunt cei care plătesc prețul cel mai mare. Copiii din Ucraina, familiile distruse de război, cetățenii obișnuiți care își văd viețile devastate – ei sunt adevăratele victime, ignorate și uitate în jocurile de putere ale liderilor mondiali și în reportajele superficiale ale presei.
Este timpul să ne trezim și să cerem responsabilitate! Să nu mai permitem ca aceste abuzuri să fie mascate sub veșminte de „negocieri” și „strategii politice”. Justiția trebuie să fie oarbă, dar nu și ignorantă. Societatea trebuie să răspundă, să se informeze și să acționeze. Altfel, vom rămâne doar spectatori într-un teatru al absurdului, unde umanitatea este moneda de schimb.
