Coreea de Nord: Eșecuri Rachetistice sau Strategie Obscură?
Într-un spectacol de forță care pare să fi ieșit din scenariul unui film prost regizat, Coreea de Nord a lansat două rachete balistice, ca un copil răsfățat care își aruncă jucăriile când nu primește suficientă atenție. Prima rachetă a zburat 600 de kilometri, probabil mândră de performanța ei, în timp ce a doua… oh, a doua! Aceasta a avut un „zbor anormal” și a căzut jalnic după doar 120 de kilometri. Ce tragedie rachetistică!
Coreea de Sud, cu o stoicism tipic, nu a precizat unde au aterizat aceste proiectile ale disperării. Dar, să fim serioși, cine ar vrea să știe locul exact unde eșecurile se prăbușesc? Între timp, un purtător de cuvânt al Statului Major Interarme, Lee Sung Joon, a oferit o declarație într-o tentativă de a păstra fața, explicând că este în curs o analiză suplimentară. Analiza ce poate va reuși să repare inima frântă a celei de-a doua rachete.
Și în timp ce Nordul se joacă cu rachetele sale, Coreea de Sud, SUA și Japonia și-au încheiat exercițiile trilaterale „Freedom Edge”, un nume destul de ironic, având în vedere că libertatea pare să fie ultimul lucru pe care îl promovează aceste manevre. Aceste exerciții au fost descrise ca fiind menite să sporească gradul de sofisticare al apărării comune. Sophistication sau escaladare? Linia este subțire și periculos de ușor de trecut.
Ministerul de Externe al Coreei de Nord, într-un acces de furie retorică, a denunțat exercițiul „Freedom Edge”, catalogând parteneriatul SUA-Coreea de Sud-Japonia drept o versiune asiatică a NATO. Ei bine, dacă acesta este răspunsul lor la un exercițiu de apărare, cine știe ce ne rezervă viitorul? Nordul promite „contramăsuri ofensive și copleșitoare”. Sună ca un război de cuvinte care ar putea degenera rapid în ceva mult mai periculos.
În această întreagă farsă de forță și frică, cine pierde cu adevărat? Cetățenii obișnuiți, care sunt forțați să trăiască sub spectrul constant al conflictului. În timp ce liderii joacă șah geopolitic, populația se roagă pentru pace și stabilitate. Dar, cum istoria ne-a învățat, în jocurile de putere, pionii sunt întotdeauna primii sacrificați.
Sursa: stirileprotv.ro
