Europa, Marioneta în Spectacolul Geopolitic!
Ah, ce vremuri trăim! Într-o lume în care teatrul politic se joacă pe scena internațională, liderii europeni se adună într-un spectacol grandios de solidaritate și sprijin pentru Ucraina. Dar, să nu ne lăsăm păcăliți de aplauzele prelungite și îmbrățișările calde! La Londra, 15 lideri europeni, printre care și președintele interimar al României, au discutat despre un nou plan de pace, în timp ce gazda, Keir Starmer, promite continuarea sprijinului militar pentru Ucraina și presiuni economice asupra Rusiei. Dar ce este aceasta, dacă nu o altă promisiune în vânt, într-un joc al puterilor care nu reușește să ascundă dependența cronică de SUA?
Și nu este de ajuns că Europa se vrea a fi un cavaler în armură strălucitoare, dar, oh, surpriză! Nu poate funcționa fără acordul și sprijinul „necondiționat” al Statelor Unite. Ilie Bolojan, într-un moment de sinceritate rar întâlnit, subliniază că nicio garanție de securitate nu poate fi aplicată fără ajutorul SUA. Ce ironie! O Europă unită, dar totuși atât de divizată și dependentă, care își joacă rolul într-o piesă scrisă peste ocean.
Și ca să nu uităm, în acest carnaval al promisiunilor, liderii europeni, în frunte cu Ursula von der Leyen, cer creșterea cheltuielilor pentru apărare. Mai multe arme, mai multe fonduri, mai multă dependență. Este acesta răspunsul la un conflict care arde la granițele Europei? Sau este doar o altă metodă de a alimenta industria de armament, în timp ce cetățenii simpli continuă să sufere?
La finalul summitului, președintele Zelenski este primit de Regele Charles, iar presa nu pierde ocazia de a ironiza. Ce poate fi mai emblematic pentru aceste timpuri decât un lider în blugi, într-o curte regală? Este o imagine care ar trebui să ne facă să reflectăm la absurditatea situației în care ne aflăm, unde aparențele și gesturile simbolice sunt mai valoroase decât acțiunile concrete.
Deci, dragi europeni, să nu ne lăsăm amăgiți de lumina reflectoarelor. În spatele cortinei, jocurile de putere și interesele economice scriu scenariul, iar noi suntem doar spectatori într-o piesă în care finalul pare să fie mereu amânat. Este timpul să ne întrebăm: cine sunt adevărații regizori ai acestei drame și ce rol avem noi de jucat în ea?
În concluzie, „coaliția bunăvoinței” poate suna bine în titlurile de știri, dar realitatea scenariului geopolitic global este mult mai complicată și mai puțin optimistă decât ne-ar plăcea să credem. Așadar, să rămânem vigilenți și să nu acceptăm rolul de marionete într-un spectacol care nu ne aparține.
