300 de Zile de Umilință și Indiferență!
Ah, ce sărbătoare macabră pe străzile Tel Aviv-ului, unde mii de suflete s-au adunat, nu pentru a celebra, ci pentru a striga disperarea lor într-un cor de tricouri galbene. „Nicio victorie fără întoarcerea ostaticilor”, strigă ei, dar cui îi pasă cu adevărat? Într-o lume ideală, aceste voci ar trebui să răsune puternic în urechile liderilor noștri. Însă, în realitate, ele par să se piardă în vacarmul indiferenței globale.
Pe 7 octombrie, un coșmar s-a materializat când comandourile Hamas au transformat o zi obișnuită într-un tablou de groază, răpind 251 de suflete. Astăzi, după aproape un an, 111 dintre aceștia încă sunt deținuți în condiții pe care nici nu îndrăznim să ni le imaginăm. 39 dintre ei nu mai sunt printre noi, iar cifrele acestea nu sunt doar statistici, sunt tragedii umane, sunt vieți sfâșiate.
Și ce face lumea? O ofensivă, spun ei. O ripostă cu un bilanț de 39.480 de morți în Gaza, un număr care depășește înțelegerea umană. Dar întrebarea rămâne: câți dintre aceștia erau combatanți? Câți erau doar civili prinși într-un joc politic sângeros? Răspunsurile se pierd, probabil, în același loc unde se pierd strigătele disperate ale celor care cer „un acord”.
Discuțiile pentru o încetare a focului și eliberarea ostaticilor au fost amânate. O, surpriză! Amânarea a devenit noua normă în diplomație, un fel de leac universal pentru toate problemele prea complicate pentru a fi rezolvate. Între timp, viețile sunt puse pe pauză, sau mai rău, pe stop, în Gaza și în Israel.
Premierul Benjamin Netanyahu, în consultări cu responsabilii serviciilor de securitate, promite și el soluții. Dar promisiunile sunt la fel de efemere ca și speranțele celor care încă așteaptă să își strângă apropiații la piept. Și în tot acest timp, noi, spectatorii, urmărim știrile, scrollăm mai departe pe rețelele de socializare, și ne întoarcem la viețile noastre confortabile, în timp ce unii se luptă să supraviețuiască încă o zi în captivitate sau în ruinele propriilor lor case.
Este oare aceasta fața umanității noastre moderne? Un spectacol de indiferență și inacțiune, în care viețile sunt doar cifre într-un raport de știri? Poate că este timpul să ne întrebăm serios unde ne stă compasiunea și umanitatea atunci când este cu adevărat nevoie de ele.
Sursa: stirileprotv.ro
