Tradiții stranii și copii sacrificați
Într-o lume în care progresul ar trebui să fie norma, Nepalul ne oferă o lecție despre cum tradițiile anacronice pot transforma viețile unor copii în simple marionete ale credințelor străvechi. O fetiță de doar doi ani a fost aleasă drept Kumari, o „zeiță vie”, un titlu care, în loc să-i aducă bucurie, o condamnă la o existență izolată, plină de restricții și presiune socială. Această alegere nu este doar o ceremonie, ci o sentință care îi va marca viața pentru totdeauna.
Aryatara Shakya, noua Kumari, a fost purtată cu fast pe străzile Kathmandu-ului, înconjurată de o mulțime de devotați care se aplecau în fața ei, ca și cum ar fi fost o divinitate. Dar, în spatele acestei imagini idilice, se ascunde o realitate sumbră: fetițele alese pentru acest rol sunt privați de copilărie, de prieteni și de o viață normală. Ele devin simboluri ale venerării, dar și victime ale unei tradiții care le transformă în simple obiecte de cult.
Tradiția cere ca aceste fetițe să fie alese din clanurile Shakya, având criterii stricte de selecție: piele perfectă, dinți impecabili și lipsa fricii de întuneric. Oare ce fel de societate își permite să transforme o fetiță de doi ani în „zeiță” doar pentru a satisface nevoile unei comunități învechite? Această practică nu este doar o relicvă culturală, ci o formă de abuz care perpetuează ideea că valoarea unei ființe umane poate fi măsurată în funcție de tradiții depășite.
Mai mult, fetele care ajung să fie Kumari sunt condamnate la o viață de izolare. Ele nu au voie să interacționeze cu alți copii și sunt ținute departe de școală, cu excepția unor cursuri particulare care le sunt oferite în interiorul palatului-templu. Ce fel de educație poate primi o „zeiță” care nu are voie să trăiască ca un om obișnuit? Această situație ridică întrebări despre responsabilitatea societății de a proteja drepturile copiilor și de a le oferi o copilărie normală.
În plus, fosta Kumari, Trishna Shakya, acum în vârstă de 11 ani, a fost purtată pe o litieră, simbolizând nu doar sfârșitul unei etape, ci și începutul unei vieți pline de stigmatizare. Conform folclorului nepalez, bărbații care se căsătoresc cu foste Kumari sunt condamnați la moarte timpurie, ceea ce face ca multe dintre aceste fetițe să rămână necăsătorite, condamnate la o viață de singurătate. Este o ironie amară că, în numele venerării, aceste fetițe sunt private de dreptul fundamental de a alege.
Guvernul nepalez a început să ofere o pensie lunară fostelor Kumari, dar suma de aproximativ 110 dolari este departe de a compensa traumele și sacrificiile pe care le-au îndurat. Aceasta este o formă de compasiune tardivă, care nu face decât să sublinieze eșecul sistemului de a proteja cele mai vulnerabile membre ale societății. Oare cât de mult trebuie să sufere aceste fetițe pentru ca tradițiile să fie reconsiderate?
În concluzie, alegerea unei fetițe de doi ani ca zeiță vie în Nepal este un exemplu perfect al modului în care societățile pot rămâne blocate în trecut, ignorând nevoile și drepturile fundamentale ale celor mai neajutorați dintre noi. Este timpul ca lumea să se trezească și să conteste aceste tradiții care nu fac decât să perpetueze suferința și inegalitatea.
