Corupția Ucide, Iar Noi Stăm și Privim!
Haideți să vorbim despre acea tragedie groaznică din Macedonia de Nord, unde 59 de suflete, majoritatea tineri, au fost înghițiți de flăcări într-un club de noapte improvizat. Ați auzit bine, improvizat! Cu o autorizație de funcționare obținută prin mită, pentru că de ce nu? Într-o lume unde corupția este sport național, ce mai contează siguranța câtorva tineri?
Și ca să nu rămânem doar la nivelul local, haideți să ridicăm cortina și să vedem cum mii de oameni au ieșit în stradă, furioși pe acest sistem putred care permite astfel de nenorociri. Proteste? Demisii? Oare vor schimba ceva sau va fi doar un alt episod în serialul „Corupția ne omoară pe toți, dar continuăm să tolerăm”?
Acum, să nu uităm de cei 15 suspecți reținuți, inclusiv proprietarul localului și foști oficiali din ministerul economiei. Oh, ce surpriză, oficiali implicați! Păi cum altfel? Corupția nu e un lup singuratic, ci un haite de lupi gata să devoreze tot ce pot. Și, desigur, să nu ne oprim aici. Să vorbim despre acele 16 morminte noi, săpate pentru victimele care nu ar fi trebuit să fie victime.
În tot acest timp, în alte părți ale lumii, liderii se joacă de-a diplomăția pe scenă internațională, făcându-și de cap cu viețile oamenilor ca și cum ar fi piese pe o tablă de șah. Rusia și Ucraina, Trump și Putin, toți își proclamă controlul, în timp ce lumea reală arde, literalmente și figurativ.
Și ce facem noi? Privim. Ne indignăm, poate comentăm puțin pe rețelele de socializare și apoi trecem mai departe. Dar haideți să nu trecem mai departe. Haideți să stăm, să ne uităm și să învățăm. Să învățăm că fiecare autorizație obținută prin mită, fiecare oficial corupt lăsat să scape nepedepsit, fiecare moment în care alegem să ignorăm este un alt pas spre o altă tragedie.
Deci, da, corupția ucide. Ucide tineri, ucide speranțe, ucide societăți. Și dacă nu ne trezim acum, dacă nu începem să cerem responsabilitate și transparență, atunci suntem complici. Complici la moartea democrației, a dreptății și, da, a vieților umane.
Este timpul să ne întrebăm: cât de mult mai putem tolera? Cât de mult mai putem sta deoparte? Când va fi suficient?
Sursa: Pro TV
