Hezbollah Își Arată Colții cu 200 de Rachete!
Într-o demonstrație de forță ce pare desprinsă din scenariile unui film cu război, Hezbollah a decis să-și arate mușchii aruncând nu mai puțin de 200 de rachete și drone asupra Israelului. Un spectacol pirotehnic, cu siguranță, dar cu un subtext mult mai întunecat și sângeros. Acest atac nu este doar un răspuns la moartea unui comandant de rang înalt al grupării, ci un simbol al escaladării unui conflict ce pare să nu aibă sfârșit.
Și ce decor mai bun pentru această tragedie decât granița dintre Israel și Liban, unde tensiunile nu doar că „au atins cote înalte”, dar par să fie gata să explodeze la cel mai mic scânteie. Armata israeliană, într-un gest de transparență sau poate de avertizare, a confirmat că a interceptat „numeroase proiectile și ținte aeriene suspecte”. Totuși, miraculos, nicio victimă nu a fost raportată. Oare cât de eficiente sunt aceste rachete sau este doar o demonstrație de forță pentru a satisface ego-uri inflamate?
Pe Mohammad Naameh Nasser, comandantul ucis, nu îl va plânge nimeni în afara cercului său restrâns. Dar moartea sa a declanșat un răspuns violent, cu zeci de rachete Katiușa și Falaq care au zburat spre nordul Israelului și Înălțimile Golan. Aceasta este realitatea unui război care nu se mai termină, unde fiecare moarte conduce la alte atacuri, într-un ciclu vicios de violență și răzbunare.
În acest teatru al absurdului, Statele Unite joacă rolul mediatorului neconvins, încercând să pună capăt violențelor printr-un plan de încetare treptată a focului în Gaza. Un plan care, surpriză, nu pare să fie pe placul nimănui. Este oare posibilă pacea când fiecare parte vrea să câștige totul și să nu cedeze nimic?
În concluzie, acest nou capitol de violență între Hezbollah și Israel este doar un alt amintire că în această regiune, pacea este doar un cuvânt pe care îl rostești la negocieri, înainte de a te întoarce la arme. Un spectacol trist și sângeros, jucat pe o scenă internațională, unde viețile oamenilor sunt doar pioni într-un joc de șah geopolitic.
Sursa: justicefy.com
