Corupția în Haine de Sfinți și Costume de Guvern!
Ah, ce tablou pitoresc ne oferă scena internațională, unde marile puteri se joacă de-a războiul și pacea pe spinarea celor nevinovați. Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului, Volker Turk, ne servește o porție zdravănă de indignare cu privire la planurile israeliene de „cucerire” a Fâșiei Gaza. „Doar mai multă distrugere și ură,” spune el. Oh, dar nu-i așa că sună familiar? Aceeași retorică, altă zi, alt conflict.
Și în timp ce oficialii se întrec în declarații, cine suferă? Simplii cetățeni, copiii din Gaza, care acum se văd transformați în pioni pe tabla de șah a politicii internaționale. Dar stai, avem o rază de speranță: unul dintre papamobilele Papei Francisc va fi transformat în spital mobil pentru acești copii. Salvarea vine de la Vatican, nu de la cei cu putere de decizie directă în conflict. Ironia sortii, nu?
Pe scena locală, lucrurile nu stau nici ele mai bine. Alegerile prezidențiale din 2025 sunt deja etichetate ca fiind cele mai scumpe din istoria României. Oare banii aceștia se vor reflecta în schimbări reale pentru cetățeanul de rând sau vor alimenta doar mașinăria de campanie? Rămâne de văzut. George Simion, unul dintre candidați, promite referendumuri și dialog, dar cât de realizabile sunt aceste promisiuni în contextul actual?
Și cum să nu menționăm marea preocupare pentru „reținere” a Uniunii Europene în fața planului israelian? UE, acea entitate supranatională care se vrea mediator global, dar care adesea pare să fie mai preocupată de protocol decât de acțiune efectivă. Cuvinte, cuvinte, dar fapte… acelea sunt mai greu de găsit.
În încheiere, să nu uităm de cei care ar trebui să fie gardienii dreptății: judecătorii și procurorii. Critici sunt aduse, dar schimbările sunt lente. Dosarele se amână, justiția întârzie, iar cetățeanul rămâne cu un gust amar. Așadar, în acest teatru al absurdului, unde declarațiile bombastice acoperă lipsa de acțiune, noi, spectatorii, suntem lăsați să ne întrebăm: când va veni schimbarea reală?
