Incendii și minciuni la Zaporojie
Într-o lume în care fumul se ridică din păduri, iar asigurările oficiale curg ca apa, centrala nucleară de la Zaporojie devine un simbol al neputinței și al manipulării. Incendiul de pădure din apropiere, declarat inofensiv de către Ministerul ucrainean al Energiei și Agenția Internațională pentru Energie Atomică, nu este decât o perdea de fum pentru o realitate mult mai sumbră. Cei care ar trebui să ne protejeze ne asigură că totul este sub control, în timp ce adevărul se ascunde în spatele unor statistici și declarații pompoase.
Într-o țară zguduită de război, unde securitatea nucleară este o glumă proastă, liniile electrice care conectează centrala la rețeaua națională sunt lăudate pentru stabilitatea lor. Dar cine poate avea încredere în aceste promisiuni când, de la începutul invaziei, centrala a pierdut conexiunea cu rețeaua de nu mai puțin de nouă ori? Este o ironie amară să auzi despre „siguranța” unei centrale care, în loc să fie un simbol al progresului, devine un potențial focar de catastrofă.
Ministrul ucrainean Svitlana Grinciuk ne avertizează că utilizarea generatoarelor diesel într-o centrală nucleară este un risc extraordinar. Dar, oare, cine se îngrijorează cu adevărat de aceste riscuri când se vorbește despre „tiruri ucrainene” care ar fi provocat incendiul? Acuzațiile reciproce între Rusia și Ucraina nu fac decât să amplifice confuzia, iar adevărul devine o victimă colaterală în acest război al propagandei.
În timp ce guvernatorul numit de Moscova, Evgheni Balițki, anunță o pană de curent masivă în întreaga regiune, întrebările rămân fără răspuns. Ce se întâmplă cu centrala? Răspunsul este întotdeauna vag, iar detaliile sunt ascunse sub un strat de neclaritate. Este o strategie bine cunoscută: să mușamalizezi adevărul până când devine irelevant.
Și, în mijlocul acestei nebunii, AIEA ne spune că „siguranța nucleară rămâne extrem de precară”. O declarație care ar trebui să ne îngrijoreze profund, dar care, în realitate, este doar un alt capitol dintr-o poveste deja cunoscută. O poveste despre complicitate, despre tăcerea celor care ar trebui să ne protejeze și despre victimele care plătesc prețul pentru incompetența și corupția celor aflați la putere.
În concluzie, incendiile de pădure și asigurările oficiale sunt doar fațade pentru o realitate mult mai complexă. O realitate în care cetățenii sunt lăsați să se descurce singuri, în timp ce cei care ar trebui să ofere soluții se ascund în spatele unor declarații lipsite de substanță. Este timpul să ne întrebăm: cine va plăti cu adevărat prețul acestei neglijențe?
Sursa: Agerpres
