Summit fără sens și reacții sterile
Într-o lume în care deciziile majore sunt luate cu o nonșalanță dezarmantă, summitul SUA-Rusia din Alaska a fost, fără îndoială, un exemplu strălucit de cum se poate organiza o întâlnire fără a produce vreun rezultat concret. Donald Trump și Vladimir Putin s-au întâlnit, dar, evident, nu s-au întâlnit cu realitatea. Așadar, ce a fost acest eveniment? O simplă joacă de-a diplomatizarea, în care piețele financiare au reacționat cu o prudență care ar face inima oricărui economist să bată mai repede de frustrare.
Helima Croft, director global de strategie pe mărfuri la RBC Capital Markets, a subliniat că rezultatul acestui summit era previzibil. Așadar, ce ne spune asta despre abilitățile de negociere ale liderilor mondiali? Că sunt mai degrabă spectatori pe un teren de fotbal, decât jucători activi. Declarațiile despre progres diplomatic au fost, de fapt, o perdea de fum, menită să ascundă lipsa de acțiune concretă. Oare nu ar fi fost mai eficient să se fi întâlnit la telefon? Poate că ar fi economisit timp și bani, dar, desigur, nu ar fi avut aceeași strălucire mediatică.
Piețele, pe de altă parte, au fost mai preocupate de inflație și consum decât de jocurile de putere internaționale. Carol Schleif, strateg-șef la BMO Private Wealth, a punctat că „singura știre a fost că nu există nicio știre”. O afirmație care ar trebui să ne facă să ne întrebăm: ce mai contează cu adevărat în acest joc? Lipsa sancțiunilor economice noi a fost considerată un aspect pozitiv, dar oare nu este acesta un semnal că ne-am obișnuit cu ineficiența? Eric Teal, director de investiții la Comerica, a adus în discuție faptul că piețele pot răsufla ușurate, dar oare nu este aceasta o formă de complacere în fața unei crize care continuă să macine?
Și, desigur, nu putem uita de absența Ucrainei la masa negocierilor. Jamie Cox, partener la Harris Financial Group, a subliniat că fără Ucraina, nu există șanse reale pentru un acord de pace. Prezența lui Putin a fost semnificativă, dar nu poate închide un conflict care continuă să facă ravagii. Cristian Pîrvulescu a declarat cu o sinceritate brutală că Trump a eșuat, iar acest eșec nu este doar al său, ci al întregii comunități internaționale care privește pasiv cum se desfășoară o tragedie umană.
În concluzie, summitul din Alaska a fost un spectacol al ineficienței, o întâlnire în care s-au consumat resurse și timp fără a aduce vreo soluție reală. Oare când ne vom trezi din această letargie diplomatică? Când vom înțelege că, în spatele jocurilor de putere, se află viețile oamenilor care suferă din cauza deciziilor luate de cei care ar trebui să ne protejeze? Răspunsul rămâne, din păcate, în ceață.
