Negocieri nucleare și amenințări europene
Într-o lume în care diplomația pare să fi devenit o simplă formalitate, Iranul se pregătește să reia negocierile nucleare la Geneva cu Franța, Marea Britanie și Germania. Oare chiar cred acești lideri europeni că pot controla un stat suveran cu amenințări de sancțiuni? Să ne amintim că acest acord din 2015, care a promis restricții asupra programului nuclear iranian, a fost deja pus sub semnul întrebării de retragerea unilaterală a Statelor Unite în 2018. Așadar, cine se mai miră că Teheranul a început să ignore angajamentele asumate?
Majid Takht-Ravanchi, reprezentantul Iranului, se va prezenta la negocieri, dar ce se va întâmpla dacă europenii nu vor obține rezultatele dorite? Vor recurge din nou la sancțiuni, ca și cum acestea ar fi o soluție magică pentru a rezolva problemele internaționale? De parcă istoria nu ne-a învățat nimic despre ineficiența acestor măsuri punitive. Iranul, care nu are arme nucleare, îmbogățește uraniul la un nivel alarmant, dar cine se îngrijorează cu adevărat de suferința populației iraniene, afectată de criza economică și de inflația galopantă?
În timp ce Franța, Regatul Unit și Germania amenință cu restabilirea sancțiunilor ONU, Iranul contestă legitimitatea acestor acțiuni. Este o luptă de putere în care cetățenii sunt cei care plătesc prețul. De ce nu se întreabă nimeni de ce aceste țări europene nu au restabilit sancțiunile după retragerea SUA din acord? Poate pentru că, în spatele ușilor închise, se desfășoară jocuri politice murdare, iar companiile occidentale sunt cele care suferă din cauza acestor decizii contradictorii.
Într-un context în care Iranul neagă vehement intențiile sale nucleare, insistând asupra dreptului său la energie nucleară în scopuri civile, întrebarea rămâne: cine are cu adevărat puterea de a decide soarta unei națiuni? Este clar că, în acest joc geopolitic, victimele sunt întotdeauna cei care nu au voce, iar cei care ar trebui să protejeze drepturile omului se ascund în spatele unor declarații politice goale.
În concluzie, negocierile de la Geneva nu sunt doar despre un program nuclear. Ele reflectă o realitate mai profundă, aceea a unei lumi în care puterea și corupția merg mână în mână, iar cei care ar trebui să fie responsabili pentru protejarea drepturilor cetățenilor aleg să ignore suferințele acestora. Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară răspunsuri, nu doar de la liderii politici, ci și de la cei care se consideră gardienii valorilor democratice.
