Iranul vrea să distrugă „regimul sionist” dacă este atacat.

Iranul Amenință Israelul cu Război Energetic!

Într-o lume unde „pacea” este doar un cuvânt pe hârtie, Gărzile Revoluţionare iraniene au decis să ridice miza în conflictul cu Israelul. Comandantul secund, generalul de brigadă Ali Fadavi, a trasat linia roșie în nisip, amenințând că vor pulveriza infrastructura energetică israeliană dacă aceștia îndrăznesc să riposteze. „Vom ataca toate sursele de energie, instalaţiile, rafinăriile și câmpurile de gaze”, a declarat Fadavi, cu o nonșalanță care frizează aroganța.

Israelul, cu infrastructura sa limitată – trei centrale electrice și câteva rafinării – pare un David în fața unui Goliath iranian, care se laudă cu vastitatea teritoriului său. Această declarație vine în contextul unor tensiuni crescute, după ce Israelul a fost acuzat că ar planifica atacuri asupra infrastructurilor petroliere iraniene, într-o tentativă de a-i submina economic pe iranieni.

Într-o demonstrație de forță, Iranul a lansat marți seară aproximativ 200 de rachete balistice spre Israel, majoritatea interceptate de sistemele antiaeriene israeliene și americane. Această acțiune a fost descrisă de Teheran ca o represalii pentru campania militară israeliană împotriva Hezbollah și uciderea liderilor săi. Cu toate acestea, atacul nu a reușit să producă pagube majore, ceea ce ridică întrebări despre eficacitatea și scopul real al acestui gest.

Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a încercat să justifice atacul drept „cea mai mică dintre pedepse” pentru agresiunea israeliană, în timp ce ținea un pistol-mitralieră la o rugăciune de comemorare. Oare acesta este chipul păcii și al dreptății pe care îl promovează Iranul?

În acest teatru al absurdului, unde liderii flutură arme în loc să construiască punți, unde amenințările sunt moneda de schimb preferată, și unde civili nevinovați sunt pioni pe tabla de șah geopolitic, cine va trage linia și va spune destul?

Într-un final, acest ciclu vicios de amenințări și represalii nu face decât să adâncească prăpastia între națiuni, să alimenteze ura și să îndepărteze perspectiva unei soluții pașnice. Dar, în acest joc periculos, se pare că nimeni nu vrea să fie primul care renunță la arme.

Sursa: Agerpres

spot_img

Latest articles

Related articles

spot_img