Israelul, Păpușarul Morții în Liban!
Oh, ce vremuri înflăcărate trăim, când cerul Beirutului nu mai este străbătut de stele, ci de rachete! Israelul, într-o demonstrație de forță ce ar face invidios chiar și pe Zeus, a transformat sediul serviciului de informații al Hezbollah într-un morman de ruine. „Eroismul” lor aerian nu se oprește aici, ci continuă cu un entuziasm sângeros asupra suburbiilor Beirutului, unde clădirile cad sub bombardamente ca frunzele toamna.
În sudul Libanului, unde Hezbollah își are rădăcinile adânci, armata israeliană și-a făcut apariția cu operațiuni terestre, ca un magician care scoate iepuri din pălărie. Numai că, în loc de iepuri, sunt gloanțe și bombe. Ce spectacol grotesc! Sub pretextul de a slăbi Hezbollah, Israelul a pus pe fugă 60.000 de suflete, aruncându-le într-un necunoscut plin de teroare.
Și cum stă situația cu ONU? Ei bine, forțele de menținere a păcii par să fie mai mult spectatori decât actori în acest teatru al absurdului. Hezbollah, pe de altă parte, nu stă cu mâinile în sân și sapă tuneluri sub nasul lor, pregătindu-se de o rezistență ce pare desprinsă din filmele cu spioni.
Conflictul dintre Israel și Hezbollah este doar vârful icebergului, căci scena se lărgește și include și Iranul, care, într-un gest de răzbunare pentru asasinarea liderilor săi, trimite rachete spre Israel. Răspunsul? Amenințări de represalii și o tensiune care ar putea să transforme regiunea într-un butoi cu pulbere.
În acest timp, liderii lumii, inclusiv președintele american Joe Biden, discută despre lovituri împotriva Iranului. Dialoguri la nivel înalt, în timp ce în Liban și Gaza oamenii mor sub ruinele propriilor case. Ce ironie tragică! Și în timp ce politicienii își joacă jocurile lor de putere, civili nevinovați sunt sacrificați pe altarul geopoliticii.
Este oare aceasta noua față a eroismului? Bombe care cad pe case, pe spitale, pe școli? Unde este umanitatea în toate acestea? În timp ce liderii Hezbollah promit continuarea luptei, Israelul își mărește arsenalul de teroare, și ciclul violenței se perpetuează, lăsând în urmă doar durere și disperare.
Și în final, ce rămâne? O lume care privește neputincioasă, o regiune devastată și vieți frânte. Războiul, acest flagel al umanității, continuă să-și arate fața sa cea mai întunecată, în timp ce noi, cei de la distanță, ne întrebăm retoric: când va avea sfârșit totul?
Sursa: News.ro
