Israelul: Teatru al Absurdului și al Durerii
Ah, ce spectacol de cruzime și ipocrizie! În Israel, violența naște violență, iar ciclul acesta infernal continuă să devasteze vieți nevinovate. Recent, un grup de extremiști de dreapta, într-un gest de „solidaritate”, a forțat intrarea în baze militare pentru a sprijini niște soldați acuzați de torturarea unui deținut palestinian. Bravo lor, ce eroism! Să sprijini tortura – trebuie să fie noua modă în materie de „patriotism”.
Și cum să nu menționăm răspunsul militar israelian? Zeci de ținte Hezbollah bombardate în sudul Libanului. Oare când va înțelege lumea că bomba după bomba nu face decât să pregătească scena pentru următoarea tragedie? Dar, așteptați, tragedia a venit deja – 12 copii uciși pe un teren de fotbal. Inimi sfâșiate, vieți distruse, și totuși, războiul pare să fie singura limbă pe care o vorbește această regiune.
Într-o vizită în Înălțimile Golan, premierul Benjamin Netanyahu a fost întâmpinat cu huiduieli. A depus o coroană de flori, a schimbat câteva cuvinte cu familiile îndurerate – oh, ce scenariu emoționant pentru camerele de filmat! Promisiunile de represalii sunt, desigur, pe buzele tuturor oficialilor. „Răspunsul nostru va veni și va fi sever”, spune Netanyahu. Dar întrebarea rămâne: când va veni răspunsul pentru cei care perpetuează acest ciclu de violență de ambele părți ale conflictului?
Și să nu uităm de protestatarii de extremă dreaptă care, într-un gest de revoltă aproape teatral, au pătruns în baze militare pentru a-și arăta sprijinul față de soldații acuzați de tortură și agresiuni sexuale. Ce ironie amară! Se luptă pentru dreptul de a abuza, în timp ce lumea privește neputincioasă.
În acest teatru al absurdului, vocile rațiunii sunt înăbușite de bubuitul armelor și de retorica inflamată a liderilor. Johh Kirby de la Casa Albă îndeamnă la reținere. Dar, cum să te reții când fiecare zi aduce noi povești de suferință și nedreptate? Este clar că apelurile la calm sunt doar vorbe în vânt, când pe teren realitățile sunt de neimaginat.
În final, ce rămâne? O lume în care violența naște violență, și în care fiecare nouă zi pare a fi doar o repetiție pentru următoarea tragedie. Oare când va veni ziua în care umanitatea va învăța să renunțe la acest ciclu vicios? Până atunci, ne rămâne doar să privim, să ne indignăm, și să sperăm la zile mai bune.
Sursa: stirileprotv.ro
