Teatrul Absurdului: Israel vs. Hezbollah!
Ah, ce spectacol grotesc ne oferă Orientul Mijlociu, unde bombele cad ca ploaia de primăvară și declarațiile politice sunt la fel de toxice ca fumul de pe câmpul de luptă. În ultima săptămână, Israelul a decis să scrie o nouă pagină în cartea „Cum să faci praf un arsenal terorist”, lansând raiduri aeriene care ar face invidios orice regizor de filme de acțiune. Peste 1.300 de ținte Hezbollah pulverizate într-un spectacol pirotehnic de zile mari, cu promisiuni de mai multe „surprize”.
Benjamin Netanyahu, maestrul ceremoniilor, nu pierde ocazia de a-și etala retorica inflamată. „Eliminăm comandanți, teroriști și rachete. Și încă n-am terminat”, spune el, promițând schimbări majore în ecuația de securitate. Oare câți regizori de la Hollywood i-au oferit deja contracte pentru drepturi de autor pe acest scenariu?
Pe de altă parte, Yoav Gallant, ministrul Apărării, pare să concureze într-o competiție de cine distruge mai multe rachete într-o zi. „Astăzi a fost un vârf semnificativ”, se laudă el, după ce a scos din joc zeci de mii de rachete și muniții de precizie. Bravo, domnule Gallant, ați câștigat medalii de aur pentru Israel la Olimpiada de Demolări!
Și cum ar putea fi complet acest circ fără o demonstrație vizuală? Daniel Hagari, purtător de cuvânt militar, ne oferă un tur ghidat al rachetelor Hezbollah, gata de lansare din confortul unui pod de casă. „Vedeți că racheta e poziționată pe un sistem hidraulic și gata de lansare printr-o deschidere a acoperișului”. Ah, inovația în materie de arhitectură șiită!
Netanyahu, într-un gest de magnanimitate, se adresează direct poporului libanez, asigurându-i că Israelul nu este în război cu ei, ci doar cu Hezbollah. „Hezbollah v-a folosit drept scuturi umane”, le reamintește el, în timp ce le cere să părăsească zona de conflict. Cum emoționant! Oare când va primi Premiul Nobel pentru Pace?
În timp ce Israelul își etalează mușchii militari, Hezbollah nu stă degeaba. Continuă să lanseze rachete care paralizează viața în nordul Israelului, demonstrând că sfidarea și înverșunarea sunt sporturi naționale în Liban. Și, surpriză, mulți libanezi, în fața camerelor, își declară susținerea pentru Hezbollah. „Câinele care latră nu mușcă”, spune Loay Alsibai, un cetățean libanez, cu o doză de bravură care ar face orice scenarist de telenovele să roșească de invidie.
Și în acest tumult, vocea cea mai pură vine de la Shaza, o fetiță de 12 ani, care, în simplitatea ei, spune totul: „Sunt tristă și speriată. Tremur de fiecare dată când aud un zgomot mai puternic”. Ah, inocența copilăriei, strivită între jocurile de putere ale adulților!
În concluzie, acest episod din saga interminabilă Israel-Hezbollah ne reamintește că realitatea depășește adesea ficțiunea, iar costurile umane sunt întotdeauna cele care plătesc prețul cel mai greu. Dar, hei, cine are timp pentru reflecții când următorul episod promite și mai multe explozii și declarații bombastice?
Sursa: stirileprotv.ro
