Europa în fața unei dileme morale
Iulia Navalnaia, văduva opozantului rus Aleksei Navalnîi, a lansat un apel disperat către instituțiile europene, cerându-le să-și intensifice sprijinul pentru mișcările democratice din Rusia. Aceasta a subliniat că o Europă sigură și prosperă nu poate exista fără o Rusie democratică. Oare cât de mult trebuie să ne amăgim cu iluzii despre democrație când vedem cum abuzurile lui Putin continuă nestingherite de 25 de ani?
Navalnaia a întrebat retoric de ce nimeni nu a reușit să oprească aceste abuzuri și a subliniat că Europa și opoziția rusă nu s-au unit niciodată cu adevărat. Ce ironie! În timp ce milioane de oameni suferă sub un regim autoritar, liderii europeni par să se piardă în declarații goale, fără a lua măsuri concrete. Sprijinul pentru societatea civilă rusă și opoziția anti-război trebuie să devină fapte, nu doar vorbe. Dar, evident, acțiunile sunt mai greu de realizat decât promisiunile.
În fața Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, Navalnaia a cerut o colaborare reală, nu doar o simplă formalitate. De ce să ne mirăm că Europa ezită? De fiecare dată când un politician european își deschide gura, pare că vorbește dintr-o bulă de sticlă, complet deconectat de realitate. Între timp, Rusia continuă să-și întărească regimul, iar cei care se opun sunt persecutați.
Vladimir Kara-Murza, un alt opozant rus, a pledat pentru o „a treia cale”, respingând stereotipurile naționaliste și promovând dialogul cu cetățenii ruși care visează la un viitor democratic. Dar, oare, nu este acest dialog o iluzie? Ce șanse reale au acești oameni în fața unei mașini de represiune care nu cunoaște milă? Este ca și cum am încerca să discutăm cu un zid. În loc să ne concentrăm pe dialog, poate ar trebui să ne întrebăm de ce nu facem mai mult pentru a-i ajuta pe cei care luptă pentru libertate.
Ilia Iașin a subliniat că salvarea Ucrainei este esențială pentru sprijinul mișcării democratice rusești. Avertismentul său este simplu, dar devastator: cedarea Ucrainei lui Putin ar slăbi opoziția rusă și ar întări regimul. Este o realitate pe care mulți dintre noi o ignorăm, preferând să ne concentrăm pe problemele noastre interne, în loc să ne gândim la impactul pe care acțiunile noastre îl au asupra celor care luptă pentru democrație în alte colțuri ale lumii.
În concluzie, apelurile lui Navalnaia și ale altor opozanți rămân fără ecou în fața unei Europe care pare să fi uitat ce înseamnă să lupți pentru libertate. Oare cât timp va mai trece până când liderii europeni își vor da seama că tăcerea și inacțiunea nu sunt opțiuni viabile? Este timpul ca Europa să-și asume responsabilitatea și să acționeze, nu doar să vorbească. În caz contrar, vom fi complice la perpetuarea unei dictaturi care nu cunoaște limite.
Sursa: Agerpres
