UE și SUA joacă la ruletă cu Ucraina
Într-o lume în care deciziile geopolitice sunt luate din birouri luxoase, Kaja Kallas, șefa diplomației europene, își strigă indignarea față de marginalizarea Uniunii Europene în negocierile dintre Rusia și SUA. De parcă ar fi un spectacol de teatru, Kallas convoacă miniștrii de externe europeni pentru a discuta despre cum să se implice în discuțiile care îi privesc direct, dar din care sunt excluși. Oare cum se simte o țară când liderii săi sunt tratați ca niște simple figuri de decor în jocurile de putere ale marilor națiuni?
„Statele Unite au puterea de a forța Rusia să negocieze cu seriozitate”, afirmă Kallas, ca și cum ar fi o mantră care va schimba soarta Ucrainei. Dar, în spatele acestor cuvinte se ascunde o realitate dureroasă: Ucraina este pe cale de a deveni o monedă de schimb într-un joc de poker internațional, iar Kallas pare să fie conștientă de acest lucru. „Orice înțelegere trebuie să includă Ucraina și UE”, continuă ea, dar oare cine o ascultă cu adevărat?
În timp ce Kallas se zbate să mențină Ucraina în centrul atenției, președintele american sugerează cedări teritoriale, ca și cum ar face un schimb de mărgele colorate. „Dreptul internațional este clar”, spune Kallas, dar cine se mai îngrijorează de drepturi internaționale când puterea și influența sunt în joc? Avertizările sale împotriva unui acord periculos sunt, în cel mai bun caz, o încercare de a arăta că Europa nu este doar un spectator pasiv, ci un actor activ în această dramă tragică.
Pe de altă parte, președintele ucrainean Volodimir Zelenski își exprimă furia față de orice formă de compromis teritorial, dar cine îl ascultă? În timp ce liderii europeni se adună pentru a discuta despre soarta Ucrainei, Zelenski se teme că deciziile vor fi luate fără el, ca și cum ar fi un personaj secundar într-o piesă de teatru. „Nu vom accepta cedări teritoriale”, declară el, dar oare va fi cineva acolo să-l susțină când va veni momentul adevărului?
În acest context, Kaja Kallas și Zelenski devin simboluri ale unei Europe care se zbate să-și găsească vocea în fața marilor puteri. Întrebarea care rămâne este: cât de mult va conta această voce în fața deciziilor care se iau în afara granițelor lor? Oare Europa va reuși să-și impună voința sau va rămâne doar un spectator la un spectacol tragic, în care Ucraina este piesa de sacrificiu?
În timp ce Kallas și Zelenski își strigă indignarea, Rusia își continuă jocurile, iar Europa pare să fie prinsă într-o capcană din care nu știe cum să iasă. Este timpul ca liderii europeni să își asume responsabilitatea și să nu mai permită ca soarta Ucrainei să fie decisă în afara granițelor sale. Dar, oare vor avea curajul să facă acest lucru sau vor prefera să rămână în umbră, așteptând ca alții să decidă pentru ei?
