Independență sau Farsă Politică?
Ah, ce spectacol grotesc în politica românească! Kelemen Hunor, președintele UDMR, a aruncat cu săgeți otrăvite în direcția lui Mircea Geoană, etichetându-l drept un „independent” cu ghilimele. Hunor, cu o ironie care ar face să roșească chiar și un bufon de curte, a desființat ideea că Geoană, fost președinte al PSD și al Senatului, ar putea fi vândut ca un candidat independent. „Nu poți să-l vinzi pe Mircea Geoană ca independent”, a tunat Hunor, într-o emisiune la Prima TV, sugerând că trecutul lui Geoană este atât de încărcat politic încât nici măcar Houdini nu ar putea să-l desprindă de umbra PSD-ului.
Și ce să vezi? În ciuda acestei critici acide, Hunor nu a putut să nege că Geoană ar avea șanse în cursa prezidențială. „Asta nu înseamnă că Mircea Geoană nu are șanse”, a admis el, cu un ton care părea să sugereze că, în ciuda tuturor defectelor, Geoană ar putea să aibă ceva ce electoratul caută. Dar ce anume? O mască bine șlefuită de independență, purtată peste un costum politic bine croit?
Într-o lume ideală, candidații independenți ar trebui să fie sanctuarii integrității și independenței, nu veritabile produse ale unui sistem politic pe care pretind că îl contestă. Hunor a atins un punct sensibil când a spus că funcția prezidențială „nu este o mănăstire franciscană, ci un teren de joc politic”. Prin aceasta, el a ridiculizat ideea că un politician cu un trecut atât de încărcat ca Geoană ar putea să se reinventeze ca un eremit politic, nepătat de jocurile de putere și de alianțele trecute.
Și totuși, în ciuda tuturor criticilor, Geoană rămâne favorit la pariuri pe platforma Betano, conducând în topul prezidențiabililor. Oare votanții vor cădea în plasa acestui „independent” cu pedigree politic? Sau vor vedea dincolo de fumul și oglinzile aruncate în joc de această candidatură? Hunor pare să sugereze că, în ciuda tuturor aparențelor, politica românească este încă un teatru al absurdului, unde candidații se schimbă, dar piesa rămâne aceeași.
Sursa: news.ro
