Libanul și Israelul: O normalizare imposibilă
Într-o lume în care pacea pare să fie un ideal tot mai îndepărtat, președintele libanez Joseph Aoun a avut curajul să declare, fără ocolișuri, că normalizarea relațiilor cu Israelul nu este o opțiune. Într-o declarație care ar putea părea banală în alte colțuri ale lumii, Aoun a subliniat că Libanul nu va ceda presiunilor externe și că, în ciuda dorinței de pace, normalizarea este departe de a fi pe agenda sa. Oare câți lideri din alte țări ar avea aceeași tărie de caracter?
Într-o mișcare care ar putea părea surprinzătoare, Aoun a făcut distincția între pace și normalizare, afirmând că „pacea este absența războiului”. O afirmație atât de simplă, dar atât de profundă, în contextul unei regiuni care a cunoscut atâtea conflicte. Este ca și cum ar spune că a fi în viață nu înseamnă neapărat a trăi în armonie. De ce ar trebui Libanul să se grăbească spre o normalizare care ar putea să nu aducă nimic bun pentru cetățenii săi?
În fața declarațiilor provocatoare ale ministrului de externe israelian, Gideon Saar, care a sugerat o deschidere spre normalizare cu Siria și Libanul, Aoun a răspuns cu o claritate care ar trebui să facă pe mulți să se gândească de două ori. „Normalizarea nu este avută în vedere în politica externă libaneză actuală”, a afirmat el, subliniind că Libanul își va păstra suveranitatea și demnitatea în fața oricărei presiuni externe.
Este fascinant cum, în ciuda provocărilor și a amenințărilor externe, președintele libanez reușește să rămână ferm pe poziții. A cerut Israelului să se retragă din cele cinci puncte ocupate în sudul Libanului, o prezență care împiedică desfășurarea armatei libaneze până la frontieră. Oare câți lideri ar avea curajul să ceară o astfel de retragere, în fața unei puteri militare atât de influente?
Într-un context în care acordurile de încetare a focului sunt adesea ignorate, Aoun a reamintit că doar armata libaneză și forțele ONU ar trebui să fie prezente în sudul țării. Este o poziție care ar trebui să fie un exemplu pentru toți cei care cred că pacea poate fi obținută prin compromisuri inacceptabile. Aici, Aoun nu se joacă. El știe că securitatea Libanului depinde de respectarea acestor principii.
Într-o lume în care abuzul de putere și corupția sunt la ordinea zilei, Aoun a promis că autoritățile libaneze vor deține monopolul armelor în țară, o declarație care ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți cei care cred că pot profita de pe urma instabilității. Este un angajament care ar trebui să fie susținut de întreaga comunitate internațională, nu doar de cuvinte goale.
În concluzie, reacția lui Joseph Aoun la provocările externe nu este doar o simplă declarație politică, ci un apel la responsabilitate și demnitate. Într-o lume în care normalizarea este adesea confundată cu capitularea, Libanul rămâne un exemplu de curaj și integritate. Oare câți lideri ar avea tăria să facă același lucru?
Sursa: Agerpres
