Evadați din Infernul Libanez Acum!
Într-o lume unde „recomandările ferme” de evacuare a cetățenilor români din Liban se transformă într-un ecou strident al disperării, Ministerul nostru de Externe pare să danseze pe ritmuri de război. Este oare suficient să „recomandăm ferm” în loc să acționăm decisiv? În timp ce oficialii americani joacă la ruleta geopolitică, prezicând un atac masiv iranian, cetățenii obișnuiți sunt lăsați să se descurce în haosul unui aeroport supra-aglomerat.
Oh, dar nu vă faceți griji, Radu Mihail Filip, purtătorul de cuvânt al MAE, ne asigură că „până în acest moment nu există solicitări de asistență consulară”. Cum reconfortant! În timp ce rachetele zboară și teroriștii plănuiesc atacuri, noi stăm liniștiți, așteptând ca cererile de ajutor să nu vină niciodată, pentru că, desigur, toți românii din Liban sunt bine instruiți în arta supraviețuirii în zone de conflict.
Și în timp ce Ben Wedeman de la CNN transmite un mesaj apocaliptic – „Plecați din Liban acum!” – noi ne întrebăm: unde este acțiunea concretă? Ambasada SUA nu pierde timpul, îndemnându-și cetățenii să prindă „orice zbor”, într-o cursă contra cronometru cu războiul care bate la ușă. Între timp, cetățenii libanezi, acei oameni „de rând” care nu au luxul de a fugi, sunt lăsați să sperie la o „catastrofă” iminentă, în timp ce statul lor falimentar se zbate să rămână pe linia de plutire.
Televiziunea de stat din Iran, într-un stil aproape hollywoodian, ne informează că un conflict armat este „iminent”. Jurnalistul iranian ne asigură că răzbunarea va veni, iar „regimul sionist aventuros și terorist” va primi o „pedeapsă dură”. Sună ca scenariul unui film de acțiune, dar, din păcate, este realitatea crudă în care trăiesc acești oameni.
Și în acest tablou sumbru, Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, navighează printr-un război pe mai multe fronturi, promițând eliberarea ostaticilor și menținerea securității naționale, în timp ce este contestat atât pe plan internațional, cât și de proprii cetățeni. „Sunt gata să parcurg un drum lung, lung”, spune el, dar cât de lung și la ce cost?
În final, ce rămâne este un peisaj de incertitudine, frică și urgență. Un apel la acțiune, nu doar la cuvinte goale și „recomandări ferme”. Este timpul să ne întrebăm: când va fi suficient? Când vor înceta aceste jocuri de putere să mai coste vieți omenești?
Sursa: stirileprotv.ro
