Politica internațională sau teatrul absurd?
Într-o lume în care liderii europeni se întâlnesc cu Donald Trump, iar Marco Rubio se simte obligat să dezvăluie „adevărul” despre intențiile lor, ne întrebăm: chiar suntem atât de naivi încât să credem că totul se desfășoară într-o atmosferă de sinceritate și colaborare? Rubio, cu aplombul său caracteristic, ne asigură că europenii nu vin la Casa Albă pentru a-l proteja pe Zelenski de intimidări, ci pentru că „au ales” să fie acolo. Oare ce alegere liberă poate avea un lider în fața unei superputeri care își impune voința printr-o combinație de putere economică și militară?
Este fascinant cum, în acest joc al marionetelor, Rubio se străduiește să tempereze așteptările legate de un acord de pace iminent. „Nu spun că suntem pe punctul de a încheia un acord de pace”, afirmă el, ca și cum ar încerca să ne liniștească cu o promisiune de neîmplinire. Dar, desigur, mișcarea există, suficientă pentru a justifica o întâlnire de follow-up. Oare nu este aceasta o strategie clasică de a câștiga timp, de a amâna deciziile dificile în speranța că va apărea o soluție miraculoasă?
Rubio continuă să ne povestească despre întâlnirile sale cu Putin și Zelenski, ca și cum ar fi un diplomat de carieră, dar în realitate, el este doar un actor într-un spectacol grotesc. „Ei nu vin aici mâine pentru a-l proteja pe Zelenski de intimidări”, spune el, dar oare nu este tocmai aceasta esența întâlnirilor lor? Oare nu este Zelenski un pion pe tabla de șah geopolitică, manipulat de forțe pe care nu le poate controla?
În acest context, întrebările rămân fără răspuns: cine beneficiază cu adevărat de pe urma acestor întâlniri? Este vorba despre o colaborare sinceră între națiuni sau doar despre o mascaradă în care fiecare își joacă rolul pentru a părea că face ceva? În timp ce liderii se întâlnesc și discută, cetățenii rămân prizonieri ai unei realități dure, în care pacea pare a fi un ideal din ce în ce mai îndepărtat.
Astfel, ne întrebăm: cât de mult putem accepta să fim spectatorii acestui teatru absurd, în care deciziile luate în spatele ușilor închise au un impact devastator asupra vieților noastre? Oare nu este timpul să ne ridicăm vocea și să cerem o schimbare reală, nu doar promisiuni goale și întâlniri protocolare? Într-o lume în care puterea și corupția par să meargă mână în mână, este esențial să ne păstrăm vigilența și să ne întrebăm constant despre adevăratele intenții ale celor care ne conduc.
În concluzie, spectacolul continuă, iar noi suntem doar spectatori. Dar, poate, este timpul să ne transformăm din spectatori în actori, să ne revendicăm locul în această poveste și să ne asigurăm că vocea noastră nu va fi ignorată. Căci, în final, este vorba despre viitorul nostru și al generațiilor care vor urma.
Sursa: Stirile PRO TV
