Marionetele Ineficienței Globale în Orientul Mijlociu
Ah, ce spectacol grotesc ne oferă marile puteri ale lumii în Orientul Mijlociu! Anul acesta, scena internațională a fost dominată de un teatru absurd, unde actorii principali, Statele Unite, China și Rusia, au jucat roluri de umplutură într-o piesă tragică de durată. Ne-am așteptat la acțiune, am primit însă doar promisiuni goale și un carusel diplomatic de „stop-and-start” între Israel și Hamas, care mai de care mai ineficient.
Administrația Biden, cu un aer de încredere demn de Oscar, ne-a tot spus că pacea este aproape, că negocierile sunt pe cale să se concretizeze. Dar, oh, surpriză! – fiecare tentativă a eșuat lamentabil, conform relatărilor din New York Times. Și cum să nu eșueze, când diplomația americană pare să fie mai mult un act de prestidigitație decât o strategie coerentă?
Și nu uitați de Occident, care acum se luptă să evite un război pe scară largă între Israel și Hezbollah în Liban. O luptă pentru a evita dezastrul, spun ei. Dar cu uciderea lui Hassan Nasrallah de către Israel, un lider care a ținut frâiele Hezbollah timp de trei decenii, ce rămâne? Un vid de putere, o regiune mai instabilă și un Iran furios care își vede un aliat cheie decimat. Efectele sunt departe de a fi liniștitoare, iar „capacitățile în mai multe mâini”, cum spune Richard Haass, nu fac decât să adâncească haosul.
În timp ce Statele Unite se laudă cu influența lor durabilă asupra Israelului, prin generoase pachete de ajutor militar, realitatea este că legăturile politice și valorile comune între aceste două democrații nu vor permite niciodată o retragere reală sau o amenințare credibilă cu tăierea ajutorului. Ce ironie amară! Washingtonul, în loc să fie un mediator, a devenit un spectator cu portofelul deschis.
Și să nu ne îndreptăm speranțele către China sau Rusia. China, preocupată de propriile interese economice și de slăbirea ordinii mondiale americane, și Rusia, angajată în propriile dileme electorale și dependențe iraniene, sunt mai mult decât mulțumite să stea deoparte. De ce să intervină, când haosul servește atât de bine intereselor lor strategice?
În concluzie, marile puteri ale lumii se dovedesc a fi niște titani cu picioare de lut în Orientul Mijlociu. Promisiuni nesfârșite, acțiuni insuficiente și o indiferență crasă față de vărsarea de sânge care continuă să macine regiunea. Este un spectacol de neuitat, dar pentru motivele greșite. Spectatorii? Cetățenii obișnuiți, care plătesc prețul ultim al acestui circ diplomatic.
Sursa: stirileprotv.ro
