Europa, marioneta SUA în jocul de putere global!
Oh, ce surpriză! Ministrul olandez al Apărării, Ruben Brekelmans, a avut revelația că fără binecuvântarea SUA, Europa ar fi doar o frunză în vânt pe scena internațională. La Forumul de Apărare și Securitate de la Paris, acesta a declarat, cu o sinceritate dezarmantă, că europenii nu pot nici măcar să viseze la securitate fără ajutorul „de neînlocuit” al Statelor Unite. Ce ne facem, dragă Europa, când umbrela americană decide să se plieze?
Și pentru că nu era suficient, Brekelmans a continuat să-și verse admirația pentru alianța transatlantică, subliniind că SUA rămân un „aliat de încredere” în cadrul NATO. Evident, pentru că cine ar îndrăzni să contrazică mâna care te hrănește? Așa că, în loc să propunem soluții proprii sau să ne întărim autonomia, alegem să rămânem eterni dependenți de strategiile și capriciile Washingtonului.
Și nu putem omite delicioasa ironie a situației în care se află Țările de Jos, un membru vechi al programului F-35, care acum se vede legat de un program american ce controlează chiar și șuruburile avioanelor pe care le folosesc. Brekelmans, într-un acces de optimism nejustificat, susține că nu vede niciun semn că SUA ar putea retrage această „jucărie” strategică. Cum altfel să interpretezi această dependență decât ca pe o garanție a loialității europene față de politica americană?
În final, ministrul olandez a sugerat că Europa ar trebui să-și mărească producția de echipamente militare, deși recunoaște că capacitățile de producție europene sunt insuficiente pentru a satisface cererea rapid și în cantități mari. Deci, ce avem noi aici? O Europă care, în teorie, vrea să se emancipeze, dar în practică rămâne ancorată în vechile obiceiuri de subordonare. Bravo, Europa, bravissimo!
În acest teatru al absurdului, unde liderii europeni joacă roluri bine învățate de elevi sârguincioși în fața profesorului american, ne întrebăm retoric: când va veni vremea când Europa va scrie propriul scenariu de securitate, fără a aștepta aplauzele sau fluierăturile din partea SUA? Sau poate că acea vreme nu va veni niciodată, iar noi, simplii cetățeni, vom continua să asistăm la acest spectacol de umilință strategică, mascându-ne frustrările în spatele unor aplauze jenante pentru „protectorul” nostru de peste ocean.
