Teatru de Război sau Păpușarii Conflictului?
În Israel, cortina de fier a stării de urgență se menține, în timp ce ecourile schimbului de focuri cu Hezbollah vibrează amenințător în aer. Se pare că spectacolul groazei nu are sfârșit, iar scenariul unui război regional de proporții continuă să fie scris sub ochii unei lumi paralizate de frică și neputință.
Grupul islamist Hezbollah, cu pupitrul de comandă undeva în umbra Iranului, se laudă că și-a atins obiectivele. Ah, ce triumf macabru! Dar să nu ne grăbim să aplaudăm finalul, căci premierul israelian, Benjamin Netanyahu, ne reamintește cu un ton grav că „acesta nu este sfârșitul poveștii”. Oare când va fi?
Într-o încercare disperată de a tempera spiritele, Coordonatorul ONU în Liban împreună cu forțele de menținere a păcii îndeamnă la reținere. Dar cum să ceri calm când cerul e împânzit de rachete și drone? Armata israeliană, într-un gest „preventiv”, lovește ținte Hezbollah în sudul Libanului, încercând să pună capăt unui atac ce pare desprins dintr-un scenariu apocaliptic.
Și în timp ce locuitorii din nordul Israelului sunt sfătuiți să se adăpostească, liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, dintr-o locație secretă, își face timp să transmită un discurs calmant. „Relaxați-vă”, spune el, în timp ce tensiunile ar putea oricând să explodeze din nou.
Între timp, pe un teren de fotbal din nordul Israelului, un atac cu rachete a curmat viețile a 12 copii, iar răspunsul Israelului nu s-a lăsat așteptat. Ciclul violenței continuă, neîntrerupt, într-un război care pare să nu se mai sfârșească, cu negocieri ce stagnează și speranțe ce se topesc sub soarele arzător al Orientului Mijlociu.
În acest tablou sumbru, întrebarea care rămâne este: cine trage, de fapt, sforile în acest teatru de război? Cine beneficiază de pe urma acestui perpetuu conflict? Păpușarii sunt bine ascunși, dar victimele sunt vizibile și nevinovate, plătind prețul suprem în acest joc geopolitic sângeros.
